Perioada dintre cele doua veniri ale Domnului Isus Hristos
Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. Să ştii, dar, şi să înţelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.
După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât. (Daniel 9:24-27).
Acesta este cuvântul profetic primit de Daniel din partea îngerului Gabriel, pe când se ruga pentru restaurarea poporului evreu la Ierusalim, după ce au fost luați captivi în Babilon de regele Nebucadnețar, care a distrus Templul și cetatea Ierusalim (2 Împărați 25, 2 Cronici 36). Ca răspuns la rugăciunea lui Daniel, Dumnezeu a trimis îngerul Gabriel să-i dea cunoscuta profeție a Celor 70 săptămâni de ani.
Subiectul profeției este poporul evreu și Ierusalimul. Profeția cuprinde o perioadă de 70 de săptămâni de ani. În acest caz, o săptămână este egală cu șapte ani. Acest interval este împărțit în trei perioade (7 + 62 + 1) x 7 ani, ceea ce înseamnă 490 de ani. Versetul 24 ne spune că, până în momentul împlinirii profeției, se vor întâmpla următoarele:
1.Încetarea fărădelegilor și ispășirea păcatelor.
2.Ispășirea nelegiuirii și aducerea neprihănirii veșnice.
3.Pecetluirea vedeniei și prorociei și până la ungerea Sfântului sfinților.
Această profeție nu a fost împlinită complet. Referitor la punctul 3, există profeții neîmplinite cu privire la Mesia și Ierusalim. Așadar această profeție se va împlini în viitor. Este precizat că, la sfârșitul săptămânii a 69-a, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Însă „cetatea” (Ierusalim) și „Sfântul locaș” (Templul) vor fi nimicite. În momentul în care Daniel a primit această profeție, zona unde fusese Templul era o ruină. Acum, el află că Templul va fi reconstruit pe același loc, însă va fi nimicit din nou, asemenea primului. Această profeție s-a împlinit când Templul a fost dărâmat de romani în anul 70 dCr. Cu ceva timp înainte de acest eveniment, Mesia va veni și va fi stârpit.
Cercetătorii Bibliei au calculat rezultând că datele indicate în Daniel coincid exact cu răstignirea lui Isus. În Daniel 9:26 citim că Mesia va fi stârpit, dar nu va avea nimic. În ebraică expresia respectivă are un dublu sens: „nu pentru el însuși” sau „nu va avea nimic”. Ambele sensuri se aplică Domnului Isus.
El a fost stârpit / a suferit pedeapsa pentru păcat, nu ca urmare a propriilor sale păcate, ci păcatele altora, împlinind profeția din Isaia 53:6: Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Între profeții Vechiului Testament există două seturi de profeții despre Mesia. Un set îl arată ca om al durerii, obișnuit cu suferința și celălalt set ca Rege domnitor. La prima Sa venire, Isus a împlinit profețiile despre Omul durerii obișnuit cu suferința, nu și pe cele despre Regele domnitor. El nu a avut o împărăție vizibilă – adică „El nu va avea nimic.” Spre deosebire de așteptările mesianice evreiești, la prima Sa venire, Mesia nu a învins dușmanii Israelului și nici nu a domnit pe pământ de pe tronul lui David din Ierusalim. În schimb, El a fost dat la moarte și a înviat din morți. El a adus iertarea păcatelor și viața veșnică tuturor celor care cheamă numele Lui pentru mântuire. Împărăția Lui a fost nevăzută, cu suflete mântuite și aduse în Împărăția lui Dumnezeu prin pocăință și credința în Isus ca Domn și Mântuitor.
Potrivit cu profeția lui Daniel, stîrpirea lui Mesia va fi urmată de distrugerea Ierusalimului și Templului. Acest fapt istoric va fi însoțit de un potop (o imagine folosită adesea în profeție pentru o invazie), de războaie și pustiiri. Domnul Isus a avertizat că perioada de după prima Sa venire va fi caracterizată de „războaie și vești de războaie” (Matei 24,6), opusul unei epoci a păcii. Isus a profețit, de asemenea, pustiirea Ierusalimului: Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca 19:41-44)
Această profeție a fost împlinită până la ultima literă atunci când romanii au dărâmat Templul și Ierusalimul în 70 dCr. Astfel a început lungul exil și împrăștierea poporului evreu în toate țările lumii, iar Ierusalimul a fost condus de diferite puteri ne-evreiești (denumite în Biblie ca „neamuri”), ceea ce Domnul Isus prorocise în Luca 21:20-24. Ca urmare a morții și învierii lui Mesia, numărătoarea inversă a lui Israel până la împlinirea celor 70 de săptămâni de ani s-a oprit. Acest lucru creează intervalul dintre săptămâna 69 și 70 din profeția lui Daniel care separă evenimentele din prima venire a lui Mesia, de evenimentele care duc la a doua Sa venire.
Alte texte profetice descriu această perioadă, inclusiv Osea 3, anume o lungă perioadă de timp nespecificată, în care Israelul nu va mai avea rege, preoție sau revelații de la Domnul: Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod şi fără terafimi. (Osea 3:4, vezi și Isaia 29.9-13).Cu toate acestea, intervalul se va sfârși când Dumnezeu se va întoarce din nou cu fața spre Israel, când îl vor afla pe Mesia în zilele din urmă: După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor şi pe împăratul lor David; și vor tresări la vederea Domnului și a bunătății Lui, în vremurile de pe urmă.” (Osea 3:5)
Noul Testament arată, de asemenea, că poporul evreu va rămâne un popor unit înaintea lui Dumnezeu și va afla mântuirea când va recunoaște pe Isus ca Mesia în ultimele zile ale acestei epoci (Romani 9-11). Ceasul profeției din Daniel este reluat din nou atunci când începe săptămâna 70. Primul eveniment al acestei „săptămâni” este această afirmație: „El va face un legământ trainic cu mulți, timp de o săptămână” (Daniel 9:27). Întrebarea este: „Cine este el?” Mesia sau ultima persoană la care face referire versetul 26 ca „un domn care va veni?” Dacă este „domnul care va veni”, atunci prorocia se referă la anticrist, care va veni din Imperiul Roman reînviat: Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş. Romanii au fost aceia care au dărâmat orașul Ierusalim în anul 70 dCr.
Este posibil că legământul despre care se vorbește în Daniel să urmeze după Războiul lui Gog și Magog (Ezechiel 38). Conducătorul alianței va încheia un tratat de pace cu Israel pentru a garanta pacea și securitatea Israelului, dar care, de fapt, va ajunge să fie controlat de anticrist. Se pare că acest tratat va permite Israelului să reconstruiască Templul în Ierusalim care va fi mai apoi întinat de Antihrist la jumătatea perioadei de 7 ani, când își va expune imaginea sa, „urâciunea pustiirii” în locul cel sfânt (Daniel 9:27, 11:31, 12:11, Matei 24:15 Apocalipsa 13,14-5). Va urma „Vremea necazului lui Iacov” sau „Necazul cel Mare” (Ieremia 30:5‑7, Daniel 12:1-4, Matei 24:21-2).
Când armatele lumii se vor uni împotriva Ierusalimului (Ioel 3, Zaharia 12-14, Apocalipsa 16 și 19) istoria va cunoaște un punct culminant prin întoarcerea vizibilă, fizică a lui Mesia pe pământ, când va păși pe Muntele Măslinilor (Zaharia 14) și va conduce lumea și Împărăția mesianică din Ierusalim. Toate acestea au loc în săptămâna a 70-a profeției lui Daniel și se încheie cu împlinirea profeției din Daniel 9.24, unde Mesia Isus împlinește profețiile despre prima și a doua lui venire. Deci, vorbește această profeție despre Biserică? Nu, deoarece se concentrează pe Ierusalim și poporul evreu. Totuși, chiar dacă ceasul profeției lui Daniel se oprește în privința lui Israel, pornește pentru Biserică. În ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt a fost revărsat asupra credincioșilor evrei credincioși Domnului Isus cel înviat care, potrivit cu Marea Trimite, aveau să ducă vestea bună a mântuirii, începând din Ierusalim, Iudeea, Samaria până la marginile pământului. Biserica, formată din evreii și ne-evreii (neamurile) care îl primesc pe Isus ca Domn și Mântuitor, devine mijlocul prin care mântuirea ajunge la toate popoarele pământului.
Această perioadă se va încheia cu Răpirea Bisericii descrisă în 1Tesaloniceni 4: Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Astfel, epoca actuală se încadrează în intervalul dintre săptămâna 69-70 din profeția lui Daniel. După ce Domnul va lua Biserica la Răpire, din nou textul se concentrează pe Israel și ceasul începe cu ultima săptămâna 70 din Daniel.
Apocalipsa 6-19 descrie această perioadă finală de șapte ani, întoarcerea Domnului Isus pe pământ, care corespunde cu săptămâna a 70-a lui Daniel. Potrivit cu Apocalipsa 7, la începutul perioadei descrise ca Necazul cel Mare, 144.000 evrei vor recunoaște că Isus este Mesia. Ei vor primi o putere supranaturală de a răspândi mesajul lui Isus în timpul acestei perioade, după răpirea Bisericii. Ei vor refuza compromisul, legământul cu Antihrist și vor predica pe adevăratul Mesia. Oamenii vor afla mântuirea prin pocăință și credința în Domnul Isus și din această cauză, mulți dintre ei vor fi martirizați.
În Apocalipsa 11 citim că doi martori vor profeți în Ierusalim timp de 1260 de zile (3 ani și jumătate, jumătate din perioada celor șapte ani). Ei vor avea o putere supranaturală, asemenea lui Ilie și Moise și vor fi protejați în mod divin de dușmanii lor, până când vor fi uciși de antihrist, după care vor învia din morți. După aceasta, va fi „un mare cutremur în Ierusalim” când „cei râmași s-au îngrozit și au dat slavă Dumnezeului cerului” (adică, au acceptat mântuirea prin Isus).
Zaharia 12:10 ne spune că, la sfârșitul perioadei de necaz, Duhul va fi revărsat asupra locuitorilor Ierusalimului și „ei vor privi spre Mine, pe care L-au străpuns” (adică îl vor primi pe Isus ca Mântuitor). La finalul celor șapte ani, înainte de întoarcerea fizică a lui Mesia pe pământ, centrul atenției va fi Israel și poporul evreu, iar o mulțime de oameni din toate națiunile vor ajunge să creadă în Domnul. Apoi El se va întoarce pe pământ „cu sfinții” (adică acei credincioși care au murit în Hristos din generațiile anterioare și cei luați la Răpire) și va întemeia Împărăția Sa pe care o va conduce din Ierusalim, și va împlini astfel toate profețiile din scripturile ebraice despre Mesia.
În Osea 5:15 Domnul zice: Voi pleca, Mă voi întoarce în locuința Mea, până când vor mărturisi că sunt vinovați și vor căuta fața Mea. Când vor fi în necaz, vor alerga la Mine.” Perioada intervalului începe cu ofensa Israelului de a-L respinge pe Mesia. Romani 11 ni se relatează că „prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea Neamurilor”. Cu toate acestea Israelul va rămâne un popor înaintea lui Dumnezeu și Romani 11:26-7 continuă: Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele.” Acest fapt se corelează cu profeția lui Osea, adică ei vor accepta pe Isus ca Mesia, vor recunoaște greșeala lor (își vor mărturisi păcatul) și „vor căuta Fața mea”. Următorul verset ne spune: „Veniți să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâșiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile. El ne va da iarăși viața în două zile; a treia zi ne va scula, şi vom trăi înaintea Lui (Osea 6:1-2). Ne putem gândi la a treia zi ca referire la ziua învierii lui Isus, dar și la o „zi” ca o perioadă de 1.000 ani în Biblie: Dar, preaiubiților, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. (2 Petru 3:8, Psalmul 90:4).
Cu cât ne apropiem de sfârșitul „celor două zile” (2000 ani) de la învierea lui Isus și nașterea bisericii, așteptăm cu nerăbdare „a treia zi”, ziua întemeierii Împărăției lui Mesia pe pământ la venirea Lui, când poporul Său Israel Îl va căuta și Îl va aștepta să vină! El ne-a spus: Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21:27-28).
Cei care cred în Isus se vor întâlni curând cu Domnul care vine să-și ia la El Biserica. Maranatha, Domnul vine!
