În articolul de azi vrem să ne ocupăm cu expresiile populare despre Dumnezeu și creștinism care se vehiculează în mod fals astăzi în mijlocul nostru și să arătăm în ce măsura acestea sunt biblice.
Astfel, expresii de genul creștinismul este o religie ca multe altele, toți oamenii ajung în rai când mor, Dumnezeul Vechiului Testament este diferit de Dumnezeul din Noul Testament sunt foarte des întâlnite în societatea noastră dar ele nu sunt în concordanță cu adevărurile veșnice ale lui Dumnezeu descoperite în cartea Lui.
- Creștinismul este o religie ca multe altele
Toate religiile duc la Dumnezeu „Creștinismul este o religie ca multe altele.” „Sunt creștin pentru că sunt bun cu oamenii. Dacă nu merg la biserică, nu citesc sau nu cred Biblia nu înseamnă că nu sunt creștin.”
- Toți oamenii ajung în rai când mor
„Nu există iad și oricine afirmă altceva, minte.” Isus a fost un om bun care a vorbit că trebuie să muncești ca să îți câștigi pâinea. Și eu sunt un om bun care muncesc, deci voi merge în rai”
3. Biblia este o carte ca oricare altă carte
”Biblia este o carte ca oricare altă carte și e plină de greșeli și a fost scrisă de oameni dintr-o altă epocă, deci nu mai e relevantă astăzi. „E plină de povești pentru copii și nu mai prea ajută când te maturizezi și poți gândi singur.”
4. Dumnezeul Vechiului Testament este diferit de Dumnezeul din Noul Testament
„Dumnezeu este mult mai blând acum – mult mai puțin supărat.”
5. Dumnezeu s-a răzgândit cu privire la stilul nostru de viață
El considera păcat homosexualitatea și transsexualismul – și-a dat seama de greșeală și și-a schimbat părerea.” „ Dumnezeu posibil să fi început cu doar două sexe, dar de atunci am evoluat și avem multe altele.” „Uciderea bebelușilor este permisă pentru că fac ce vreau cu corpul meu și eu hotărăsc ce se întâmplă cu el.”
6. Dumnezeu este Iubire
„Toată lumea ajunge în rai pentru că Dumnezeu este iubire. Păcatul este un concept învechit
7. Biserica este un loc de întâlnire socială și religioasă.
„Este locul unde se adună toți prietenii mei pentru o discuție și o cafea. Ne implicăm activ în acțiuni caritabile și am colectat sute de lire pentru biserică, vânzând diverse obiecte.” „Merg la biserică la anumite ocazii, de Paște și de Crăciun. Îmi place să cânt colinde și, de asemenea, să particip la nunți și înmormântări organizate de biserică.
Aceste opinii sunt crezute de multe persoane astăzi, dar sunt greșite. În realitate nicio religie nu poate conduce sufletul spre Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt, depărtat de rău și întunericul acestei lumi, iar între noi și El este un zid, anume păcatul și neascultarea noastră, pentru că în Scriptură se scrie: „Toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Ritualurile, rugăciunile, faptele bune sau donațiile nu pot înlătura prăpastia care ne desparte de Cel sfânt.
Singura cale de a ajunge la Dumnezeu este credința în Evanghelia adevărată a lui Isus Hristos. El însuși a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). În concluzie, singura cale spre Dumnezeu este prin Isus Hristos, Mântuitorul.
A fi creștin nu înseamnă doar să fii bun sau să mergi la Biserică, ori să te naști într-o familie nominal creștină. Mii de oameni spun că sunt creștini, însă foarte puțini cunosc cu adevărat și înțeleg învățătura Domnului Isus Hristos. El a spus: „Trebuie să vă nașteți din nou” și „dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3:7-8). Pentru a fi născut din nou, trebuie să ne pocăim de păcatele noastre și să credem în Evanghelie: că Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat și a înviat a treia zi (1 Corinteni 15:3-4). Dacă Îl ascultăm și îl urmăm, suntem pe calea îngustă care duce la viață. Dacă nu, mergem pe calea cea largă care duce la pieire (Matei 7:13-14).
După moarte, există o separare definitivă între cei care merg în rai și cei care merg în iad. Raiul este descris ca locul unde locuiește Dumnezeu: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:3-4)
Numai cei care s-au împăcat cu Dumnezeu în timpul vieții lor și au chemat numele Domnului Isus pentru mântuire vor ajunge în rai. De cealaltă parte este iadul, un loc real pe care nu ți l-ai dori să-l cunoști: ”Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea (..). Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:12-15)
Domnul Isus nu a fost doar un om bun, ci a fost absolut lipsit de păcat, fiind perfect bun din punct de vedere moral și spiritual, Dumnezeu întrupat.
Prin întruparea Sa, El a venit în lume pentru a ne răscumpăra de păcat, asumându-și pedeapsa pe care o meritam noi, murind pe cruce ca jertfă pentru păcatul nostru. Învierea Sa din morți a fost actul de triumf asupra păcatului și morții, deschizând calea pentru iertare și viață veșnică tuturor celor care se pocăiesc și cred în Evanghelie. Așa cum spune Apostolul Pavel în 2 Corinteni 5:17, „Dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate au devenit noi,” arătând că prin credință în Hristos, omul devine o ființă nouă, eliberată de păcat și înnoită de Dumnezeu.
Biblia nu este doar o carte bună. Ea este cuvântul unic al lui Dumnezeu, revelat oamenilor prin Duhul Sfânt, conținând adevăruri veșnice aplicabile și în prezent. Și nu este o carte plină de greșeli, adevărurile ei au fost adeverite și prin dovezi istorice.
Biblia include, de asemenea, profeții despre sfârșitul timpurilor, care se împlinesc chiar acum. Dovezile arheologice și istorice confirmă faptul că evenimentele descrise în scriptură s-au petrecut cu adevărat. Deși pot exista dificultăți în interpretare și întrebări legitime despre conținut, pentru cei care caută sincer răspunsuri, Dumnezeu însuși le va descoperi.
Natura lui Dumnezeu nu se schimbă. El există din veșnicie în veșnicie și nu își schimbă nimic în Esența Sa. El rămâne același Dumnezeu în ambele Testamente. Este adevărat însă că modul în care comunică adevărul Său s-a schimbat de la Vechiul la Noul Testament. Majoritatea cărților din Vechiul Testament relatează despre relația lui Dumnezeu cu Israelul, în lumina Legii Sale (Torah). Aceasta include cele Zece Porunci din Exod 20 și legămintele încheiate cu Israelul prin Moise la Sinai – detalii despre aceste legături le găsim în Levitic, Numeri și Deuteronom. Cartea Deuteronomului predică în mod clar faptul că ascultarea de Dumnezeu este urmată de binecuvântare iar neascultarea de pedeapsă așa cum sunt prezentate în capitolele
Profețiile despre Mesia, cum sunt cele din Isaia 53 și Psalmul 22, anunță venirea lui Isus. Promisiunea unui nou legământ, care să împlinească și să înlocuiască vechiul, este făcută în Ieremia 31:31-34 și este revelată în Noul Testament, fiind pecetluită prin sângele lui Isus Hristos (Matei 26:28; Evrei 7-9).
Astăzi, Dumnezeu întinde mâna Sa peste întreaga umanitate, atât peste evrei, cât și peste neevrei, comunicând adevărul Său prin Duhul Sfânt celor care vor să fie mântuiți în numele lui Isus Hristos. Domnul Isus a confirmat că Vechiul Testament este Cuvântul lui Dumnezeu. La întrebarea „Care este cea mai mare poruncă?”, El a citat din Levitic și Deuteronom și a spus: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău.” (Matei 22:37).
Homosexualitatea, transsexualitatea, avorturile – toate acestea sunt împotriva voii lui Dumnezeu (Levitic 18:22, Romani 1:18-32). Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu urăște persoanele care fac aceste lucruri – El le iubește și vrea ca ele să se pocăiască, să se întoarcă la El și să primească iertare. Dar Dumnezeu nu își schimbă principiile pentru a se adapta la dorințele societății moderne. El ne cere să ne schimbăm mentalitatea și să ne conformăm legilor Sale morale imuabile. Dacă conducătorii moderni ai Bisericii nu predică ceea ce ne învață Biblia, conduc oamenii spre pierzare, nu spre mântuire.
Biblia spune că „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Dar această afirmație are o condiție. În context, versetul continuă: Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, și el, în Dumnezeu. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el. (1 Ioan 4:14-16).
Așadar, ca să cunoaștem dragostea lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să credem că Dumnezeu L-a trimis pe Isus în lume și să trăim în dragoste. Dumnezeu nu iubește răul, minciuna, furtul, imoralitatea sau distrugerea creației Sale. Ba chiar El urăște aceste păcate și stârnesc mânia Sa. Mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului este o altă față a naturii Sale. Mânia Lui se îndreaptă împotriva diavolului și a celor care îl urmează și care se îndreaptă spre ziua judecății. Dumnezeu vrea să ne întoarcem la El, să primim iertare și ne aflăm sub binecuvântarea Sa, nu sub mânia Sa.
Cuvântul grecesc pentru biserică, „ecclesia”, înseamnă „chemați afară”. Nu este un edificiu, o organizație sau un club social. Biserica este formată din oameni, numiți de Petru „pietre vii” (1 Petru 2:5), oameni care au fost mântuiți, chemați de Dumnezeu din această lume, prin credința în Isus, pentru a-L onora pe Dumnezeu cu viața lor.
Biserica este comunitatea credincioșilor care se adună pentru a-L celebra pe Isus, pentru a-L cunoaște mai profund și pentru a trăi conform învățăturilor Bibliei. Conform cuvântului lui Isus din Matei 18:20, prezența Lui este garantată ori de câte ori doi sau trei credincioși se adună în Numele Său. Isus a spus: Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:20).
În toată lumea există biserici adevărate, unele în clădiri mari, altele în grupuri mici, uneori clandestine, în țări unde creștinii și Evanghelia sunt persecutați. Ceea ce contează cu adevărat este prezența Domnului Isus în mijlocul celor care se adună în numele Lui. Dacă El este prezent, atunci această adunare este o biserică adevărată. Dacă nu, devine doar un club social religios și nu are valoare spirituală.
De fiecare dată când citim ziarele sau urmărim știrile, vedem urmarea păcatelor umanității: pofta, lăcomia, ura și înșelăciunea. Poate considerăm „păcatul” un cuvânt învechit, mulți preferând să nu-l mai rostească, nici măcar în cadrul Bisericii. Însă, păcatul nu este doar o noțiune arhaică, ci o realitate prezentă și profund dăunătoare și de care trebuie să ne pocăim și să ne întoarcem la Dumnezeu. Isus Hristos ne avertizează: „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” (Matei 15:19-20). Aceasta ne arată că păcatul are rădăcini în inimă și în voința noastră, contaminând întreaga ființă și întreaga comunitate. Ca fii ai lui Dumnezeu, suntem chemați să conștientizăm gravitatea păcatului, să ne pocăim sincer și să ne întoarcem cu umilință către Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care ne oferă harul de a fi izbăviți și transformați. Păcatul, departe de a fi o simplă noțiune învechită, este o realitate care ne cere să ne păzim și să ne pocăim, pentru a trăi în lumina adevărului și a iubirii divine.
Apostolul Paul spunea că trebuie să omorâm mădularele care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării (Coloseni 3:3-16).
Este alegerea fiecăruia ceea ce vrea să aleagă să creadă, însă este extrem de important să faceți alegerea corectă și să credeți în Evanghelia adevărată, deoarece diferența dintre viață și moarte, între rai și iad depinde de ea
Este adevărat că Dumnezeu ne iubește și vrea să ne aducă viața veșnică „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16). Însă trebuie să realizăm că, prin natura noastră, suntem toți păcătoși și separați de Dumnezeu din cauza păcatului: „Toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23). „Că plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Iisus Hristos, Domnul nostru.” Romani 6:23.
Să acceptăm că Domnul Isus Hristos este singura soluție a lui Dumnezeu pentru păcat: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi în că, pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8), că a murit pentru păcatele noastre, după cum este scris în Scripturi, a fost îngropat și a înviat a treia zi, tot după Scripturi. (1 Corinteni 15:3-4) și să-L primim ca Domn și Mântuitor personal: Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ioan 1:12).
