Răpirii bisericii este iminentă!

Vedem că întunericul spiritual cuprinde din ce în ce mai mult omenirea, iar lumea noastră seamănă cu o corabie plină de găuri care se scufundă si care nu mai poate fi salvată. Deși este adevărat că haosul care a cuprins oamenii pe pământ nu mai poate fi reparat, tot atât de adevărat este și faptul că cei credincioși Domnului nu sunt fără speranță pentru că ei așteaptă fericita nădejde și arătarea slavei marelui Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.

Când se va întâmpla acest eveniment, atunci un număr mare de oameni vor fi deodată luați la cer în mod fulgerător din lume: ”Vă spun că, în noaptea aceea, doi inși vor fi în același pat, unul va fi luat și altul va fi lăsat; două femei vor măcina împreună: una va fi luată și alta va fi lăsată. Doi bărbați vor fi la câmp: unul va fi luat și altul va fi lăsat.” (Luca 17:34-36)  Apostolul Pavel descrie acest eveniment în felul următor: ”Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:16-17).

Oamenii care vor fi răpiți să-L întâlnească pe Domnul sunt cei care cred că Domnul Isus a murit pentru păcatele lor și a înviat din morți. Acest eveniment este cunoscut sub numele de răpirea bisericii. Cuvântul „răpire” este luat din forma latină a cuvântului grecesc „harpazo” folosit în 1 Tesaloniceni 4.17 pentru „răpit”.  Această experiență este oferită tuturor celor care se pocăiesc de păcat și Îl acceptă pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn.  Ei vor experimenta probabil cel mai extraordinar eveniment din istorie. Vom primi trupuri noi de slavă care nu vor îmbătrâni niciodată și nu vor mai cunoaște niciodată păcatul, boala și moartea (1 Corinteni 15.50-58). Îl vom întâlni pe Domnul Isus în văzduh și El ne va lua în cer. Din acest moment, vom fi pentru totdeauna în prezența Lui. Vom lua parte la minunatul eveniment cunoscut sub numele de „Cina nunții Mielului” (Apocalipsa 19.6-10) împreună cu Domnul și cei mântuiți de-a lungul veacurilor. Pentru cei care au această nădejde bazată pe o credință vie în Isus ca Mântuitor și Domn, există un viitor atât de minunat încât nici un cuvânt nu-l poate descrie: Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9).

Cei luați la răpirea bisericii, împreună cu cei care au murit în Cristos între Ziua Cincizecimii și Răpire, vor reveni cu Isus Cristos în trupuri glorificate și vor fi parte din Împărăția Mesianică, când Domnul Isus va domni pe pământ și apoi vor trăi pentru totdeauna în ceruri noi și un pământ nou. 

Când se întâmplă acest lucru? Biblia ne învață că înainte de începerea perioadei de 7 ani de domnie a lui Antihrist și a Necazului cel Mare, biserica credincioasă va fi răpită.

Dacă credem cu adevărat în răpirea bisericii, înseamnă că ar trebui să fim pregătiți ca răpirea să aibă loc oricând, chiar și acum.  Există multe precizări în Biblie care ne îndeamnă să credem că evenimentul răpirii ar putea veni oricând, pe neașteptate.  Astfel, în Evanghelia după Matei, Domnul Isus arată faptul că viața se va desfășura firesc, cu oameni aflați în rutina zilnică, mănâncă și beau, cumpără și vând, când dintr-o data, unul va fi luat și altul va fi lăsat. Una dintre imaginile pe care le folosește Domnul Isus este „tâlharul din noapte” care vine neanunțat să ia ceea ce este de valoare pentru el: ”Să știți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți” (Matei 24:43-44). ”Cât despre vremuri și soroace, n-aveți trebuință să vi se scrie, fraților. Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea. Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț.” (1 Tesaloniceni 5:1-4)

Există făgăduințe făcute credincioșilor care pot fi interpretate ca însemnând că biserica credincioasă nu va avea parte de mânia lui Dumnezeu și va fi cruțată de necazul din timpul sfârșitului. Apostolul Pavel le-a spus creștinilor tesaloniceni  să aștepte din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morți: pe Isus, care ne izbăvește de mânia viitoare (1 Tesaloniceni 1:10). ”Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos. (1 Tesaloniceni 5:9). De asemenea și în Evanghelia după Luca suntem avertizați în felul următor: ”luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului” (Luca 21:34-36). 

Lațul care vine asupra necredincioșilor este perioada de șapte ani a Necazului, ceea ce înseamnă că adevărații credincioși vor fi luați la Domnul înainte de Necaz. Un îndemn similar este cuprins în Apocalipsa: ”Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului” (Apocalipsa 3:10). Ceasul încercării care are să vină peste întreaga lume este perioada Necazului cel Mare, dar biserica nu va trece prin Necaz. Credem lucrul acesta pentru următoarele considerente.

În primul rând biserica plină de Duhul Sfânt va fi luată înainte ca nelegiuitul (Anticristul) să poată fi descoperit : ”Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei. Și atunci se va arăta acel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale” (2 Tesaloniceni 2:7-8). După aceste lucruri, m-am uitat și iată că o ușă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbițe și care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici și-ți voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” (Apocalipsa 4:1). Această secțiune a Apocalipsei începe cu răpirea lui Ioan din această lume la cer, unde i se descoperă ce se va întâmpla în timpul Necazului cel Mare. Se spune că așa cum Ioan a fost ridicat la cer înainte de a primi revelația despre Necaz, tot așa biserica va fi ridicată la cer înainte ca acesta să se întâmple.  Începând cu capitolul 6 din Cartea Apocalipsa biserica nu mai este menționată deloc, deși în capitolele 2-3 este deseori menționată. 

Apoi prorocului Daniel i se dă o revelație de 70 de săptămâni de ani (adică 70 x 7 ani) care va începe cu porunca de a reconstrui Ierusalimul după robia babiloniană și se va încheia cu împlinirea tuturor profețiilor (versetul 24). Aceasta este împărțită în trei secțiuni, 7 x 7 ani + 62 x 7 ani + 1 x 7 ani. După 7 + 62 x 7 ani (= 483 ani) Mesia este tăiat (moare o moarte violentă), după care orașul Ierusalim și Templul sunt dărâmate. După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile. (Daniel 9:26) Acest eveniment se potrivește cu evenimentele răstignirii lui Isus și dărâmarea Ierusalimului și a Templului de către romani 40 de ani mai târziu. 

Răstignirea a avut loc la 483 de ani după porunca evreiască de a reconstrui zidurile Ierusalimului.  Acest lucru lasă o perioadă de șapte ani necalculată. Această perioadă de șapte ani are de-a face cu Anticristul și urâciunea pustiirii (Matei 24:15). ”El va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât” (Daniel 9:27). Există un decalaj de aproximativ 2000 de ani între împlinirea versetului 26 și împlinirea viitoare a versetului 27. Versetul 26 se ocupă de moartea jertfitoare a lui Mesia și distrugerea Templului și a Ierusalimului de către romani în anul 70 d.Cr. Versetul 27 se referă astfel la ultimii 7 ani înainte de sfârșitul acestui veac. Aceasta începe cu un legământ (tratat de pace) semnat între Israel și Anticrist și se termină cu desăvârșirea (sfârșitul hotărât/judecata) care este turnat asupra pustiului (sau pustiitorului), cel responsabil pentru urâciunea pustiirii (Matei 24.15). Explicația pentru acest interval de 2000 de ani este că perioada bisericii, care începe la Cincizecime (Fapte 2) și se termină cu răpirea bisericii, este omis. Perioada bisericii nu i-a fost descoperită lui Daniel și, prin urmare, nu a fost inclusă în această profeție care se ocupă exclusiv de scopul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea lui Israel. După răpirea bisericii,  aleșii poporului evreu devin trimișii împuterniciți ai lui Daniel pentru mântuirea în vremea Necazului. Apocalipsa 7 descrie un număr de144.000 din semințiile lui Israel care vor duce mesajul Evangheliei și care aduc o mare mulțime de oameni la credința în Domnul Isus. Această perioadă se încheie cu împlinirea nădejdii evreiești când Domnul Isus va veni din nou să salveze rămășița lui Israel la sfârșitul Necazului celui mare (Zaharia 12.10, 14.3).  

Tot pentru existența răpirii înainte de Necaz vorbesc și versetele din Apocalipsă despre sfinții Necazului. În Apocalipsa ni se spune despre cei care au fost martirizați pentru credința lor în timpul Necazului celui mare: ”Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele li s-a dat judecata. Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani” (Apocalipsa 20:4). Ei sunt înviați în timpul mileniului. De ce trebuie ca acest grup să fie înviat în acest moment? Ei nu sunt singurii martiri din istoria bisericii.

Răspunsul conform acestui punct de vedere este că cei care erau credincioși înainte de răpire și cei care au murit înainte au fost deja luați la Răpire (1 Tesaloniceni 4.13-18). Ei se vor întoarce pe pământ cu Domnul în trupuri înviate pentru a lua parte la Împărăția Milenară (1000 de ani). Oamenii la care se face referire în Apocalipsa 20.4 au devenit credincioși după Răpire.  Prin urmare, au nu au fost răpiți și apoi au fost martirizați sau au murit în timpul Necazului. Pentru că răpirea va avea loc pe neașteptate și restul oameni lor vor rămâne pe pământ, aceasta va provoca o mulțime de întrebări, care probabil îi vor determina pe mulți să se uite în Biblie și să descopere ce s-a întâmplat. Este posibil ca atunci ei să devină credincioși și să spună altora ce s-a întâmplat, rezultând astfel o mare rămășiță de oameni care se vor întoarce la Isus Hristos. Aceasta probabil va include mulți evrei care cunosc Vechiul Testament. Prin urmare, este posibil ca mulți să vină la credința în Isus ca Mântuitor și Domn după răpirea bisericii, Probabil că aceștia vor fi cei pe care Anticristul îi persecută, așa cum se prezintă și în Apocalipsa 13.

De asemenea există și pasaje care vorbesc despre venirea Domnului în văzduh, adică pentru răpire, ca să-i adune pe credincioși și să-i ia la cer (Ioan 14.1-3, 1 Tesaloniceni 4.13-5.11) și pasaje care vorbesc despre venirea Domnului pe pământ cu sfinții (Zaharia 14.3, Apocalipsa 19.11-16). Este rezonabil să credem că El nu le poate face pe amândouă în același timp, deci trebuie să existe o diferență între cele două evenimente.  

Astăzi un mare număr de credincioși sunt ignoranți cu privire la subiectul răpirii, ceea ce este nebiblic și periculos pentru viața spirituală pentru că există pasaje din Cuvântul lui Dumnezeu care ne îndeamnă să nu fim luați prin surprindere:

• ”De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți(Matei 24:44); 
• ”Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului”(Matei 25:13);  
• ”Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (Luca 21:28).

Ar trebui să trăim ca și cum Domnul Isus Hristos poate reveni oricând și să fim gata să trecem prin moarte pentru credința noastră. De aceea trebuie să ne separăm de influențele rele ale acestui veac și ar trebui să folosim timpul care ne rămâne pentru a răspândi mesajul Evangheliei, astfel încât cât mai mulți oameni să poată afla mântuirea în Isus Hristos.  

Așadar, trebuie să fim cu toții pregătiți pentru întoarcerea Sa și să răscumpărăm timpul care a rămas. Dumnezeu să ne ajute la aceasta! Amin!

Deși este adevărat că haosul care a cuprins oamenii pe pământ nu mai poate fi reparat, tot atât de adevărat este și faptul că cei credincioși Domnului nu sunt fără speranță pentru că ei așteaptă fericita nădejde și arătarea slavei marelui Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.

Când se va întâmpla acest eveniment, atunci un număr mare de oameni vor fi deodată luați la cer în mod fulgerător din lume: ”Vă spun că, în noaptea aceea, doi inși vor fi în același pat, unul va fi luat și altul va fi lăsat; două femei vor măcina împreună: una va fi luată și alta va fi lăsată. Doi bărbați vor fi la câmp: unul va fi luat și altul va fi lăsat.” (Luca 17:34-36)  Apostolul Pavel descrie acest eveniment în felul următor: ”Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:16-17).

Oamenii care vor fi răpiți să-L întâlnească pe Domnul sunt cei care cred că Domnul Isus a murit pentru păcatele lor și a înviat din morți. Acest eveniment este cunoscut sub numele de răpirea bisericii. Cuvântul „răpire” este luat din forma latină a cuvântului grecesc „harpazo” folosit în 1 Tesaloniceni 4.17 pentru „răpit”.  Această experiență este oferită tuturor celor care se pocăiesc de păcat și Îl acceptă pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn.  Ei vor experimenta probabil cel mai extraordinar eveniment din istorie. Vom primi trupuri noi de slavă care nu vor îmbătrâni niciodată și nu vor mai cunoaște niciodată păcatul, boala și moartea (1 Corinteni 15.50-58). Îl vom întâlni pe Domnul Isus în văzduh și El ne va lua în cer. Din acest moment, vom fi pentru totdeauna în prezența Lui. Vom lua parte la minunatul eveniment cunoscut sub numele de „Cina nunții Mielului” (Apocalipsa 19.6-10) împreună cu Domnul și cei mântuiți de-a lungul veacurilor. Pentru cei care au această nădejde bazată pe o credință vie în Isus ca Mântuitor și Domn, există un viitor atât de minunat încât nici un cuvânt nu-l poate descrie: Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9).

Cei luați la răpirea bisericii, împreună cu cei care au murit în Cristos între Ziua Cincizecimii și Răpire, vor reveni cu Isus Cristos în trupuri glorificate și vor fi parte din Împărăția Mesianică, când Domnul Isus va domni pe pământ și apoi vor trăi pentru totdeauna în ceruri noi și un pământ nou. 

Când se întâmplă acest lucru? Biblia ne învață că înainte de începerea perioadei de 7 ani de domnie a lui Antihrist și a Necazului cel Mare, biserica credincioasă va fi răpită.

Dacă credem cu adevărat în răpirea bisericii, înseamnă că ar trebui să fim pregătiți ca răpirea să aibă loc oricând, chiar și acum.  Există multe precizări în Biblie care ne îndeamnă să credem că evenimentul răpirii ar putea veni oricând, pe neașteptate.  Astfel, în Evanghelia după Matei, Domnul Isus arată faptul că viața se va desfășura firesc, cu oameni aflați în rutina zilnică, mănâncă și beau, cumpără și vând, când dintr-o data, unul va fi luat și altul va fi lăsat. Una dintre imaginile pe care le folosește Domnul Isus este „tâlharul din noapte” care vine neanunțat să ia ceea ce este de valoare pentru el: ”Să știți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți” (Matei 24:43-44). ”Cât despre vremuri și soroace, n-aveți trebuință să vi se scrie, fraților. Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea. Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț.” (1 Tesaloniceni 5:1-4)

Există făgăduințe făcute credincioșilor care pot fi interpretate ca însemnând că biserica credincioasă nu va avea parte de mânia lui Dumnezeu și va fi cruțată de necazul din timpul sfârșitului. Apostolul Pavel le-a spus creștinilor tesaloniceni  să aștepte din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morți: pe Isus, care ne izbăvește de mânia viitoare (1 Tesaloniceni 1:10). ”Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos. (1 Tesaloniceni 5:9). De asemenea și în Evanghelia după Luca suntem avertizați în felul următor: ”luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului” (Luca 21:34-36). 

Lațul care vine asupra necredincioșilor este perioada de șapte ani a Necazului, ceea ce înseamnă că adevărații credincioși vor fi luați la Domnul înainte de Necaz. Un îndemn similar este cuprins în Apocalipsa: ”Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului” (Apocalipsa 3:10). Ceasul încercării care are să vină peste întreaga lume este perioada Necazului cel Mare, dar biserica nu va trece prin Necaz. Credem lucrul acesta pentru următoarele considerente.

În primul rând biserica plină de Duhul Sfânt va fi luată înainte ca nelegiuitul (Anticristul) să poată fi descoperit : ”Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei. Și atunci se va arăta acel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale” (2 Tesaloniceni 2:7-8). După aceste lucruri, m-am uitat și iată că o ușă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbițe și care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici și-ți voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” (Apocalipsa 4:1). Această secțiune a Apocalipsei începe cu răpirea lui Ioan din această lume la cer, unde i se descoperă ce se va întâmpla în timpul Necazului cel Mare. Se spune că așa cum Ioan a fost ridicat la cer înainte de a primi revelația despre Necaz, tot așa biserica va fi ridicată la cer înainte ca acesta să se întâmple.  Începând cu capitolul 6 din Cartea Apocalipsa biserica nu mai este menționată deloc, deși în capitolele 2-3 este deseori menționată. 

Apoi prorocului Daniel i se dă o revelație de 70 de săptămâni de ani (adică 70 x 7 ani) care va începe cu porunca de a reconstrui Ierusalimul după robia babiloniană și se va încheia cu împlinirea tuturor profețiilor (versetul 24). Aceasta este împărțită în trei secțiuni, 7 x 7 ani + 62 x 7 ani + 1 x 7 ani. După 7 + 62 x 7 ani (= 483 ani) Mesia este tăiat (moare o moarte violentă), după care orașul Ierusalim și Templul sunt dărâmate. După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile. (Daniel 9:26) Acest eveniment se potrivește cu evenimentele răstignirii lui Isus și dărâmarea Ierusalimului și a Templului de către romani 40 de ani mai târziu. 

Răstignirea a avut loc la 483 de ani după porunca evreiască de a reconstrui zidurile Ierusalimului.  Acest lucru lasă o perioadă de șapte ani necalculată. Această perioadă de șapte ani are de-a face cu Anticristul și urâciunea pustiirii (Matei 24:15). ”El va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât” (Daniel 9:27). Există un decalaj de aproximativ 2000 de ani între împlinirea versetului 26 și împlinirea viitoare a versetului 27. Versetul 26 se ocupă de moartea jertfitoare a lui Mesia și distrugerea Templului și a Ierusalimului de către romani în anul 70 d.Cr. Versetul 27 se referă astfel la ultimii 7 ani înainte de sfârșitul acestui veac. Aceasta începe cu un legământ (tratat de pace) semnat între Israel și Anticrist și se termină cu desăvârșirea (sfârșitul hotărât/judecata) care este turnat asupra pustiului (sau pustiitorului), cel responsabil pentru urâciunea pustiirii (Matei 24.15). Explicația pentru acest interval de 2000 de ani este că perioada bisericii, care începe la Cincizecime (Fapte 2) și se termină cu răpirea bisericii, este omis. Perioada bisericii nu i-a fost descoperită lui Daniel și, prin urmare, nu a fost inclusă în această profeție care se ocupă exclusiv de scopul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea lui Israel. După răpirea bisericii,  aleșii poporului evreu devin trimișii împuterniciți ai lui Daniel pentru mântuirea în vremea Necazului. Apocalipsa 7 descrie un număr de144.000 din semințiile lui Israel care vor duce mesajul Evangheliei și care aduc o mare mulțime de oameni la credința în Domnul Isus. Această perioadă se încheie cu împlinirea nădejdii evreiești când Domnul Isus va veni din nou să salveze rămășița lui Israel la sfârșitul Necazului celui mare (Zaharia 12.10, 14.3).  

Tot pentru existența răpirii înainte de Necaz vorbesc și versetele din Apocalipsă despre sfinții Necazului. În Apocalipsa ni se spune despre cei care au fost martirizați pentru credința lor în timpul Necazului celui mare: ”Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele li s-a dat judecata. Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani” (Apocalipsa 20:4). Ei sunt înviați în timpul mileniului. De ce trebuie ca acest grup să fie înviat în acest moment? Ei nu sunt singurii martiri din istoria bisericii.

Răspunsul conform acestui punct de vedere este că cei care erau credincioși înainte de răpire și cei care au murit înainte au fost deja luați la Răpire (1 Tesaloniceni 4.13-18). Ei se vor întoarce pe pământ cu Domnul în trupuri înviate pentru a lua parte la Împărăția Milenară (1000 de ani). Oamenii la care se face referire în Apocalipsa 20.4 au devenit credincioși după Răpire.  Prin urmare, au nu au fost răpiți și apoi au fost martirizați sau au murit în timpul Necazului. Pentru că răpirea va avea loc pe neașteptate și restul oameni lor vor rămâne pe pământ, aceasta va provoca o mulțime de întrebări, care probabil îi vor determina pe mulți să se uite în Biblie și să descopere ce s-a întâmplat. Este posibil ca atunci ei să devină credincioși și să spună altora ce s-a întâmplat, rezultând astfel o mare rămășiță de oameni care se vor întoarce la Isus Hristos. Aceasta probabil va include mulți evrei care cunosc Vechiul Testament. Prin urmare, este posibil ca mulți să vină la credința în Isus ca Mântuitor și Domn după răpirea bisericii, Probabil că aceștia vor fi cei pe care Anticristul îi persecută, așa cum se prezintă și în Apocalipsa 13.

De asemenea există și pasaje care vorbesc despre venirea Domnului în văzduh, adică pentru răpire, ca să-i adune pe credincioși și să-i ia la cer (Ioan 14.1-3, 1 Tesaloniceni 4.13-5.11) și pasaje care vorbesc despre venirea Domnului pe pământ cu sfinții (Zaharia 14.3, Apocalipsa 19.11-16). Este rezonabil să credem că El nu le poate face pe amândouă în același timp, deci trebuie să existe o diferență între cele două evenimente.  

Astăzi un mare număr de credincioși sunt ignoranți cu privire la subiectul răpirii, ceea ce este nebiblic și periculos pentru viața spirituală pentru că există pasaje din Cuvântul lui Dumnezeu care ne îndeamnă să nu fim luați prin surprindere:

• ”De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți(Matei 24:44); 
• ”Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului”(Matei 25:13);  
• ”Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (Luca 21:28).

Ar trebui să trăim ca și cum Domnul Isus Hristos poate reveni oricând și să fim gata să trecem prin moarte pentru credința noastră. De aceea trebuie să ne separăm de influențele rele ale acestui veac și ar trebui să folosim timpul care ne rămâne pentru a răspândi mesajul Evangheliei, astfel încât cât mai mulți oameni să poată afla mântuirea în Isus Hristos.  

Așadar, trebuie să fim cu toții pregătiți pentru întoarcerea Sa și să răscumpărăm timpul care a rămas. Dumnezeu să ne ajute la aceasta! Amin!