Cu toții vedem faptul că, deși întreaga civilizație europeană s-a clădit pe valorile creștine, acum nu mai este o forță dominantă în societatea noastră. Este un fapt că, în societatea noastră, creștinismul alunecă spre irelevanță. Dimpotrivă, în zilele noastre domină așa numitul progresism care, deși nu implică un atașament față de o divinitate spirituală. prezintă totuși are trăsăturile unei secte religioase pline de zel, cu teste de puritate, vânătoare de vrăjitoare și procese intentate pentru erezie.
Astfel, în societatea noastră personalul este obligat să participe la cursuri de formare privind transgenderismul. Dacă contrazici lozincile acestor noi stăpâni ai universului, riști să-ți pierzi locul de muncă sau chiar o să primești o pedeapsă penală. Adepții acestei ideii vor să meargă în școli și să încurajeze copiii să-și schimbe sexul. Prin ceea ce fac ei se pun în opoziție cu ordinea creată de Dumnezeu, conform căreia oamenii sunt făcuți, „bărbat și femeie” (Geneza 1.27).
Cine citează din Biblie și spune că practica homosexuală este păcătoasă (Levitic 18:22, Romani 1:26-32), ar trebui să se aștepte să fie urmărit penal. Se vrea că Biblia trebuie să fie rescrisă, unele pasaje eliminate, pentru că ofensează oamenii cărora nu le place să li se spună că modul lor de viață este condamnat ca fiind păcătos. Procedând așa, ei ar trebui însă să scape de toată Scriptura, care arată deosebirea dintre Dumnezeu care este sfânt și oamenii care sunt păcătoși. Cuvântul lui Dumnezeu asupra umanității nu este discriminatoriu, pentru că ”toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu...” (Romani 3).
Acest Cuvânt a lui Dumnezeu afirmă că sexul în afara căsătoriei este păcătos. În dragostea și mila Sa, Dumnezeu ne cheamă pe toți la o viață nouă prin pocăință și credință în Isus Hristos. În același timp ne aduce la adăpostul dragostei sale: ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3:16)
Pentru Dumnezeu nu este relevantă naționalitatea, ci pentru El este important dacă ești sau nu ești mântuit. Singura cale de a fi mântuit este prin pocăință și credință în Isus Hristos, așa cum a spus Petru: ”În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți” (Faptele apostolilor 4.12).
Acesta este adevărul care deranjează cel mai mult lumea din zilele noastre. Criticile neobosite și ridiculizarea creștinismului a făcut ca mare parte a bisericii mărturisitoare să renunțe la învățătura Noului Testament despre Isus ca singura cale de mediere între Dumnezeu și om. În schimb, ei proclamă religia mai multor credințe unde toate căile duc la Dumnezeu și toți dumnezeii sunt egali. Însă nu toate drumurile duc la Dumnezeu. Domnul Isus a afirmat: ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14.6).
Declinul credinței creștine în Europa este strâns legat de declinul credinței în cadrul bisericii. Conducători din diferite denominații subminează public învățăturile centrale ale Bibliei, precum Dumnezeu în Creație, păcatul originar, minunile din Biblie, crucea și învierea Domnului Isus, speranța celei de-a Doua Veniri și doctrina judecății veșnice (raiul și iadul). Există conducători ai bisericii care aprobă stilurile de viață pe care Biblia le numește păcătoase. Ei îl transformă pe Domnul Isus într-un fel de asistent social de stânga care nu este Fiul lui Dumnezeu care a venit din cer fără păcat să ne mântuiască. Ei reduc mesajul Evangheliei la doar una dintre multele opțiuni pe care le puteți alege pentru a vă găsi calea către Dumnezeu.
Mai mult decât atât, se vrea să se înființeze o nouă religie mondială care nu vrea să supere nimeni și să lase oamenilor libertatea să facă ce vor ei, chiar dacă asta înseamnă să păcătuiască. Un astfel de sistem religios a fost arătat la întâlnirea recentă a liderilor marilor religii de la Muntele Sinai pentru susținerea Agendei Schimbărilor Climatice. Ei au scris alte 10 Porunci pentru zilele noastre cu scopul de a uni toate credințele și de a salva lumea de la amenințarea schimbărilor climatice. Demersul lor va antrena un parteneriat între conducători religioși de prim rang din marile religii ale lumii și liderii lumii acesteia: „Justiția climatică: zece porunci universale”. Ei afirmă cele zece principii pentru pocăința climatică (foarte curios faptul că acestea intenționează să imite cele zece porunci al lui Dumnezeu!):
1.Suntem administratori ai acestei lumi;
2. Creația manifestă divinitate;
3.Totul în viață este interconectat;
4. Nu face nici un rău;
5. Ai grijă de ziua de mâine;
6. Ridica‑te deasupra ego-ului lumii noastre;
7. Schimbarea climatului nostru interior;
8. Pocăiește‑te și întoarce‑te;
9. Fiecare acțiune contează;
10.Folosește‑ți mintea, deschide‑ți inima.
Dacă se compară aceste 10 porunci climatice elaborate de un comitet de conducători religioși de diferite credințe, cu cele 10 porunci originale date de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai ( Exodul 20), vedem că poruncile lui Dumnezeu sunt clare în sensul lor: „Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine... Nu fura, nu comite adulter, nu omori”. Însă aceste noi 10 porunci sunt vagi și deschise tuturor interpretărilor.
Poruncile 2 și 3 - „Creația manifestă divinitate” și „Totul în viață este interconectat” - sună ca o expresie a ideii panteiste că totul este unul și Dumnezeu este în toate. Aceasta este de fapt baza religiilor orientale, complet diferită de viziunea biblică despre Dumnezeu separat de și deasupra creației Sale, implicat în creația Lui prin Duhul Sfânt. Porunca 7 spune „Schimbarea climatului interior”. Cum? Probabil prin meditație, descoperirea dumnezeului dinlăuntru (acesta a fost și păcatul lui Lucifer și vechea lui ispită pentru om), așa cum se predă în yoga. Isus a spus: „Trebuie să vă nașteți din nou”. Pentru asta noi trebuie să ne pocăim de păcatele noastre, să credem că prin credința în jertfa Fiului lui Dumnezeu putem fi iertați și să chemăm Duhul Sfânt în viața noastră ca să fim sfințiți prin lucrarea Lui în noi. Porunca numărul 8 spune: „Pocăiește‑te și întoarce‑te”. La ce să te întorci? Răspunsul poate fi doar unul vag. Dacă comparăm această expresie cu îndemnul clar al Domnului Isus împărăția lui Dumnezeu este aproape și că trebuie să pocăim și să credem Evanghelia, se observă o mare diferență.
Biblia ne cheamă în mod constant la pocăință și credința în Dumnezeu. Scripturile ne arată și faptul că în zilele din urmă toate religiile se vor uni și vor crea un sistem care va respinge Evanghelia și mesajul scripturii. Așa se va ajunge la religia mondială proorocită în Apocalipsa 17. În această profeție, curva cea mare este biserica falsă ce călărește fiara (sistemul mondial antihrist) și persecută pe credincioșii adevărați (îmbătați cu sângele sfinților). În mod tradițional, protestanții au identificat-o pe femeia din Apocalipsa 17 cu romano-catolicismul. Roma este parte din ea, probabil fruntea, dar este mai mult decât Roma, este unirea tuturor religiilor false, inclusiv a tuturor confesiunilor creștinismului nominal care nu predică Evanghelia. Toate acestea își au rădăcinile în religia idolatrică din Babel: ”Apoi unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire a venit de a vorbit cu mine și mi-a zis: „Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari, care șade pe ape mari. Cu ea au curvit împărații pământului și locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!” Și m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Și am văzut o femeie șezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, și avea șapte capete și zece coarne. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu, era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. Ținea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină: BABILONUL CEL MARE MAMA CURVELOR ȘI SPURCĂCIUNILOR PĂMÂNTULUI Și am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare” (Apocalipsa 17:1-6).
Această formă de religie în exterior va imita creștinismul și se poate folosi de terminologia creștină, dar în realitate va fi anti-creștină. În Apocalipsa 13:11 ni se vorbește despre prorocul mincinos care depune mărturie despre Fiara care avea două coarne ca un miel și vorbea ca un balaur. Cu alte cuvinte, el ar putea arăta în exterior ca un miel (Isus), dar în interior este ca un balaur (diavolul). Așa cum Domnul Isus spunea despre ei: lupi în haine de oaie (Matei 7:15).
Fațada exterioară a religiei care va precede venirea Domnului va fi aparent de partea lui Dumnezeu, dar va fi de fațadă, când de fapt, în interior va fi pusă în slujba diavolului. Apostolul Pavel a scris că unul dintre semnele zilelor din urmă va fi că unii au o „formă de evlavie, dar îi tăgăduiesc puterea” (2 Timotei 3.5). Religia formală nu poate rezolva problema fundamentală a umanității – păcatul nostru, falimentul nostru de a respecta poruncile lui Dumnezeu și respingerea evangheliei. Doar Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu care este capabilă să transforme radical viețile oamenilor care se pocăiesc și cred în Domnul Isus: ”Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință” (Romani 1:16-17).
Puterea lui Dumnezeu se găsește în mesajul Evangheliei că Hristos a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat și a înviat a treia zi (1 Corinteni 15:3-5). Pavel a continuat: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite” (2 Timotei 4:3-4). Vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă a venit. O mare parte din biserica oficială, mediul religios în general și mass-media preferă să spună povești inventate clasificând istorisirile din Biblie drept mituri și legende.
Domnul Isus a spus: ”Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află. (Matei 7:13-14). Prin urmare, este vorba despre o poartă de intrat și o cale de urmat. Poarta este pocăința și credința, iar calea care duce la Dumnezeu este cea a sfințeniei și a lepădării de sine.
Deși este greu să mergi contra curentului într-o lume care îl respinge categoric pe Dumnezeu, totuși merită, deoarece doar acest mod de viață duce în cer, spre fericirea veșnică, pe când calea cea lată, pe care merg religiile lumii duce la nimicire (iad). Tu însă crede în Domnul Isus Hristos și pocăiește-te de orice păcat și vei fi cunoaște astfel puterea lui Dumnezeu care aduce mântuire!
