Ioan Botezătorul când a văzut pe Isus venind la el a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29).
Cu adevărat Domnul Isus a fost Mielul lui Dumnezeu care a fost sacrificat pentru iertarea păcatelor noastre. Paştele trebuia jertfit, iar Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul sau să facă ispășire de păcate pentru noi, așa cum a spus apostolul Pavel: "Isus, Pastele nostru a fost jertfit".
Conform rânduieli lăsate de Dumnezeu prin Moise nu putea exista iertare de păcat fără ca un miel fără cusur să fie jertfit. Paștele trebuia jertfit în cinstea Domnului, în luna spicelor, și în amintirea scoaterii poporului Domnului din robia Egiptului. El trebuia jertfit în locul ales de Domnul ca să-și așeze acolo Numele Lui.
Moise a primit instrucțiuni specifice de la Dumnezeu cu privire la ceea ce trebuia să facă pentru a se apăra pe ei înșiși și familiile lor de înfricoșătoarea plagă pe care urma s-o trimită asupra egiptenilor. În noaptea aceea a fost instituită sărbătoarea Paștelui. Prin poruncă divină, fiecare familie, singură sau împreună cu alte familii, trebuia să junghie un miel sau un ied „fără cusur” și, cu un mănunchi de isop, să stropească sângele acestuia „pe amândoi stâlpii ușii și pe pragul de sus” al caselor lor, ca semn, astfel încât îngerul nimicitor care avea să treacă la miezul nopții să nu intre în acea locuință. Ei trebuiau să mănânce carnea friptă, împreună cu ierburi amare, chiar în noaptea aceea, având „mijlocul încins, încălțămintea în picioare și toiagul în mână…, în grabă, căci sunt Paștele Domnului”. (Exodul 12). Numele acesta a fost dat în amintirea îngerului care avea să treacă pe lângă locuințele lor și această sărbătoare trebuia să fie ținută ca amintire de către poporul Israel în toate generațiile viitoare. Cu sângele vărsat trebuia să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. Nu era suficient doar să junghie mielul și să stropească ușorii casei cu sângele lui, ci mielul trebuia mâncat.
Copiii lui Israel au fost puși la încercare cerându-li-se să facă o lucrare prin care să-și arate credința în marea eliberare pe care Dumnezeu era pe cale s-o înfăptuiască pentru ei. Pentru a scăpa de teribilă judecată ce urma să cadă asupra Egiptului, semnul sângelui trebuia să fie văzut pe casele lor. De asemenea, li s-a cerut să stea separați, ei și copiii lor, de egipteni, și să se adune în casele lor; căci dacă vreunul dintre copiii lui Israel s-ar fi aflat în locuințele egiptenilor, el ar fi căzut sub mâna îngerului nimicitor.
În același mod putem fi răscumpărați și noi astăzi de judecată care vine peste acest pământ. Iar judecata se apropie cu rapiditate. Si nou suntem puși la încercare și pentru asta aveam nevoie de credință. Prin credința în jertfa Domnului Isus și în învierea Lui și prin pocăința de păcatele noastre putem fi puși la adăpostul lui Dumnezeu pentru judecată care este gata să vină peste această lume. Sub crucea Domnului Isus, la picioarele Lui, plângându-ne păcatele și cerând milă de la Dumnezeu, avem făgăduința iertării de păcate și a primirii Duhului Sfânt pentru o viață de credință nouă și curată. Siguranța este acolo unde focul lui Dumnezeu a lovit deja și a mistuit jertfa. Nu în faptele noastre ca să nu se laude nimeni, ci prin mila și harul Lui Dumnezeu. ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16).
Care va fi răspunsul tău la chemarea lui Dumnezeu? Domnul Isus a spus că împărăția lui Dumnezeu este asemenea cu „un om care a dat o cină mare și a poftit pe mulți. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiți: Veniți, căci iată că toate sunt gata. Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți. Un altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog. Un altul a zis: Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat și a zis robului său: Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi. La urmă, robul a zis: Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc. Și stăpânul a zis robului: Ieși la drumuri și la garduri și, pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa. Căci vă spun că niciunul din cei poftiți nu va gusta din cina mea.” (Luca 14: 16-24).
Căută să intri în împărăția lui Dumnezeu până când nu va fi prea târziu, până nu se vor închide ușile și vei fi lăsat afară unde focul judecății lui Dumnezeu va lovi fără milă lumea care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și trăiește în păcat. ”Atunci, le voi spune curat: Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege” (Matei 7:23).
