Cunoștința despre Duhul Sfânt este cheia vieții de biruință a creștinilor. Diavolul a încercat timp de multă vreme să-i împiedice pe creștini să afle acest mare adevăr, ținându-l ascuns.
Astăzi în multe biserici nu se predică despre Duhul Sfânt din teamă de a nu fi acuzați de o învățătură nouă, iar în alte biserici se prezintă lucrarea Duhului Sfânt într-un mod eronat, fără a avea însă trăirea pe care ar fi trebuit s-o aibă un om plin de Duhul Sfânt, însă fără plinătatea Duhului Sfânt vom fi niște creștini lipsiți de viață.
În Vechiul Testament Duhul Sfânt, care este o Persoană, apare menționat pentru prima oară în cartea Geneza: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.”[1] Ființa supranaturală menționată în versetul 1 în limba ebraică este tradusă ca „Elohim” – adică Dumnezeu la plural, iar în versetul 2 se detaliază acest fapt, prin menționarea Duhului Sfânt. Mai departe în versetul 26 din același capitol Dumnezeu vorbește la plural „să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.”
La fel ca și Dumnezeu, omul este tot o trinitate: trup, suflet și duh. Dumnezeu i-a dat omului suflare de viață prin Duhul Sfânt: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.”[2] Duhul Sfânt creează miraculos viața unui om, deoarece noi primim la naștere o viață spirituală, fiind astfel ființe veșnice.
Duhul Sfânt apare menționat în cartea Geneza și în momentul căderii în păcat a omului: „Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”[3] „Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”[4] Acesta a fost și timpul acordat omenirii pentru pocăință înainte de potop.
De asemenea Duhul Sfânt participă activ și în trimiterea judecății asupra oamenilor, Dumnezeu vorbind la plural în interiorul trinității: „Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Haidem să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!”[5]
În cartea Geneza ni se arată că Duhul lui Dumnezeu locuiește în oameni. Un exemplu în acest sens este Iosif: „Şi faraon a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” Şi faraon a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine.”[6] Lui Faraon îi era clar că Duhul lui Dumnezeu, care este un duh de descoperire și de înțelepciune, locuia în Iosif.
Duhul Sfânt vine însoțit de daruri. Astfel, în cartea Exod Duhul Sfânt vine peste Bețaleel însoțit de daruri: „Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Să ştii că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda. L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări, i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă, să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări.”[7] De data aceasta Duhul Sfânt nu a venit cu un dar de descoperire a tainelor, ci o descoperire în lucrări meșteșugite. Aceste daruri au venit peste Bețaleel deoarece era nevoie de ele în slujirea lui Dumnezeu. Este prima dată în Vechiul Testament când se vorbește despre faptul că o persoană a fost umplută cu Duhul Sfânt. Dar Duhul lui Dumnezeu „i-a dat şi darul să înveţe pe alţii, atât lui, cât şi lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan.”[8] Vedem că atât în Noul Testament, cât și în Vechiul Testament Duhul Sfânt lucrează în același fel, iar Duhul de înțelepciune vine tot prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu și El are formele Sale de a lucra.
În cartea Numeri Duhul lui Dumnezeu vine peste șaptezeci de bătrâni cu privire la slujirea lor: „Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu-i la Cortul întâlnirii şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine. Eu Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din Duhul care este peste tine şi-L voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului şi să n-o porţi tu singur.”[9] Duhul care era peste Moise era Duhul Sfânt: „Domnul S-a coborât în nor şi a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el şi L-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi, de îndată ce Duhul S-a aşezat peste ei, au început să prorocească; dar după aceea n-au mai prorocit.”[10] Aici ni se relevă botezul Duhului Sfânt care a venit însoțit de o manifestare supranaturală. Această manifestare poate veni o singură dată, iar nu neapărat de mai multe ori. „Un tânăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad prorocesc în tabără.” Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul şi a zis: „Domnule Moise, opreşte-i.” Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!”[11] În aceste versete vedem că un botez al Duhului Sfânt nu rămâne niciodată neremarcat. Chiar dacă acești doi oameni au rămas în tabără, ei au început să proorocească, acesta fiind semnul că fuseseră botezați cu Duhul Domnului. Nimeni nu va putea susține vreodată că a fost botezat cu Duhul Sfânt dacă cei din jurul lui nu văd schimbări în viața lui. La Cincizecime cuvintele lui Moise s-au împlinit, Duhul Sfânt a venit peste tot poporul Domnului care îi era credincios, adică o sută douăzeci de persoane și toți aceștia au proorocit cuvintele minunate ale lui Dumnezeu în alte limbi pe care nu le cunoșteau mai înainte de acest botez.
Balaam este primul exemplu al unui om care a experimentat botezul Duhului Sfânt, dar care pierdut atât ungerea Domnului, cât și însăși sufletul lui: „Balaam a ridicat ochii şi a văzut pe Israel tăbărât în corturi, după seminţiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el. Balaam şi-a rostit prorocia şi a zis: „Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, omul cu ochii deschişi, cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, cel ce cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi.”[12] Balaam are vedenii cu ochii spirituali și primește descoperiri prin Duhul Sfânt. Din păcate, Petru spune despre el că a iubit mai mult plata fărădelegii, iar Domnul Isus spune despre Balaam că a îndemnat poporul la curvie și la închinare la idoli. Acesta este motivul pentru care Balaam a pierdut lucrarea Duhului Sfânt din viața lui, și-a pierdut viața fizică și mai apoi și-a pierdut și sufletul.
„Domnul a zis lui Moise: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi să-ţi pui mâna peste el.”[13] Duhul lui Dumnezeu era deja peste Iosua, dar în aceste versete ni se arată că el este umplut cu Duhul Sfânt. Iosua avea puterea Duhului Sfânt în viața lui, dar nu avea plinătatea Lui. Prin urmare, umplerea cu Duhul Sfânt este arătată chiar și în Vechiul Testament. Mai departe în cartea Deuteronom este explicat și mai clar că în momentul punerii mâinilor lui Moise peste Iosua, acesta a fost umplut cu Duhul Sfânt: „Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, căci Moise îşi pusese mâinile peste el.”[14] Lucrurile care se întâmplau în Vechiul Testament au aplicație și în Noul testament, diferența constă în faptul că lucrarea Duhului Sfânt se manifestă la un nivel superior în Noul Testament și este accesibilă pentru toți oamenii care se sfințesc.
În cartea Iosua se văd consecințele umplerii cu Duhul Sfânt ale lui Iosua. Datorită acestei umpleri el a fost un conducător al poporului Israel plin de înțelepciune, de putere, de curaj, de tărie, și de capacitatea de a-i conduce pe ceilalți. Pentru a fi un bun conducător al poporului Domnului este nevoie de plinătatea Duhului Sfânt care dă toate aceste calități pe care le-a avut și Iosua.
În cartea Judecători fiecare judecător în parte este umplut de Duhul Domnului într-un mod diferit. Despre Otniel, primul judecător, scrie că „Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel şi a pornit la război. Domnul a dat în mâinile lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei, şi mâna Lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişeataim.”[15] Datorită faptului că Duhul Domnului era peste el, a putut birui în luptă. Numai un om care are plinătatea Duhului Sfânt trebuie ascultat și urmat în toate lucrurile: „Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului; a sunat din trâmbiţă, şi Abiezer a fost chemat ca să meargă după el.”[16].
Pentru a duce luptele Domnului trebuie ca Duhul Domnului să vină peste fiecare dintre noi, cum a venit și peste acești judecători ai poporului Israel: „Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe, în Galaad; şi din Miţpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.”[17]
Despre Samson este scris că Duhul Domnului a venit peste el de patru ori: „Şi Duhul Domnului a început să-l mişte la Mahane-Dan, între Ţorea şi Eştaol.”[18]; „Duhul Domnului a venit peste Samson; şi, fără să aibă ceva în mână, Samson a sfâşiat pe leu cum se sfâşie un ied. N-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse.”[19]; „Duhul Domnului a venit peste el, şi s-a coborât la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor ce dezlegaseră ghicitoarea. Era aprins de mânie şi s-a suit la casa tatălui său.”[20]; „când a ajuns la Lehi, filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca nişte fire de in ars în foc, şi legăturile i-au căzut de pe mâini.”[21] Duhul Sfânt este cel care ne eliberează de orice legături, oricât de puternice ar fi acestea. Samson a sfârșit ca și Balaam deoarece nu și-a păstrat curăția în viață.
În Cartea 1 și 2 Samuel vedem istoria primilor doi regi, Saul și David care au experimentat amândoi lucrarea Duhului Sfânt, diferența dintre ei este că Saul a sfârșit rău pe când David a sfârșit bine. Duhul Sfânt schimbă inima omului îndată ce El vine: „Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei şi vei fi prefăcut într-alt om. Când ţi se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este cu tine. Apoi să te cobori înaintea mea la Ghilgal; şi eu mă voi coborî la tine, ca să aduc arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Să mă aştepţi şapte zile acolo, până voi ajunge eu la tine şi-ţi voi spune ce ai să faci.” De îndată ce Saul a întors spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă, şi toate semnele acestea s-au împlinit în aceeaşi zi. Când au ajuns la Ghibeea, iată că i-a ieşit înainte o ceată de proroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el şi el a prorocit în mijlocul lor.”[22]
Duhul Domnului a venit peste Saul pentru a-l întări pentru luptă și dintr-o dată el a devenit foarte hotărât și plin de curaj: „Saul tocmai se întorcea de la câmp, în urma boilor, şi a întrebat: „Ce are poporul de plânge?” I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes. Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi s-a mâniat foarte tare. A luat o pereche de boi, i-a tăiat în bucăţi şi le-a trimis prin soli în tot ţinutul lui Israel, zicând: „Oricine nu va merge după Saul şi Samuel îşi va vedea boii tăiaţi la fel.” Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om.”[23]
Pentru că nu a rămas în curăție „Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul.”[24] Trebuie să fim foarte atenți deoarece putem pierde totul, Duhul Domnului se va depărta de la noi nu dintr-o dată, dar se va depărta treptat.
Într-un moment de pocăință al lui Saul, Duhul Domnului vine din nou peste el la Rama: „Saul a trimis nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de proroci care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimişii lui Saul, şi au început şi ei să prorocească. Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alţi oameni, şi au prorocit şi ei. A mai trimis alţii a treia oară, şi au prorocit şi ei. Atunci Saul s-a dus el însuşi la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel şi David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.” Şi s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul lui Dumnezeu a venit şi peste el; şi Saul şi-a văzut de drum prorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama. S-a dezbrăcat de haine şi a prorocit şi el înaintea lui Samuel; şi s-a aruncat dezbrăcat la pământ toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare şi Saul este între proroci?”[25] Cu toate că Saul venise cu gânduri de răzbunare și împreună cu el luase și niște oameni înarmați, în prezența Duhului Sfânt el cade cu fața la pământ și se pocăiește. Totuși, din cauza faptului că nu și-a păstrat pocăința din inimă, Duhul Domnului l-a lăsat în voia minții lui. Saul nu era constant în pocăința lui și acest lucru trebuie să ne slujească nouă drept pildă pentru ca să nu facem ceea ce a făcut Saul. Cine nu mai aduce roade pentru Domnul este din cauza faptului că a pierdut lucrarea Duhului Sfânt din viața lui.
Cum a procedat Moise cu Iosua tot așa procedează și Samuel cu David. Fiind plin de Duhul Sfânt Samuel se roagă pentru David și Îl unge cu untdelemn. Primul dar al lui David după ce este umplut cu Duhul Sfânt este un dar de laudă, dar de cântare. „Şi când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca de la el.”[26] Acesta este unul dintre semnele umplerii cu Duhul Sfânt, pentru că din inima omului plin de Duhul Domnului vor curge râuri de apă vie, râuri de laudă pentru Numele lui Dumnezeu. David primește însă și darul proorociei[27]: „Duhul Domnului vorbeşte prin mine, şi cuvântul Lui este pe limba mea.”[28]
Totuși David a păcătuit într-un moment de neveghere, fiind și el în pericol să piardă lucrarea Duhului Sfânt. Din fericire David se pocăiește și Îl roagă pe Domnul să nu ia Duhul Sfânt din inima lui: „Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.” David a avut o viață trăită prin Duhul Sfânt.[29]
Duhul Sfânt în cartea Împăraților este Duhul proorocilor. Primul prooroc important este Ilie: „Şi apoi, când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu ştiu unde. Dacă m-aş duce să dau de ştire lui Ahab, şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuşi robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui.”[30] Slujitorul lui Ahab știa despre Ilie că este plin de Duhul Sfânt și că umbla numai călăuzit de El. Acest lucru îi era foarte clar și lui Elisei slujitorul lui Ilie. „După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!”[31] Elisei a stăruit de Ilie, rămânând lângă el până în momentul răpirii lui la cer. Datorită faptului că a stăruit a primit o măsură îndoită din Duhul Sfânt care era în viața lui Ilie: „Fiii prorocilor care erau în faţa Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Şi i-au ieşit înainte şi s-au închinat până la pământ înaintea lui. Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteţi.”[32] Faptul că proorocii s-au închinat în fața lui Elisei, era semn al supunerii și al ascultării față de el. Ei erau conștienți că Duhul Domnului putea să mute un om dintr-un loc în altul cum i s-a întâmplat și lui Filip în Noul Testament.
Elisei are dar de descoperire și multe alte daruri. „Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine, când a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe?”[33] Elisei avea descoperiri prin Duhul Sfânt. Lucrarea lui Ilie și a lui Elisei se aseamănă cu lucrarea Domnului Isus care a înmulțit pâinile, a vindecat bolnavi și a înviat morți. Toți trei au aceste lucruri în comun înfăptuite prin Duhul Sfânt.
În cartea Cronici Duhul Domnului este evidențiat în mai mulți oameni prin proorocii. „Duhul lui Dumnezeu a venit peste Azaria, fiul lui Oded, şi Azaria s-a dus înaintea lui Asa şi i-a zis: „Ascultaţi-mă, Asa şi tot Iuda şi Beniamin! Domnul este cu voi când sunteţi cu El; dacă-L căutaţi, Îl veţi găsi; iar dacă-L părăsiţi, şi El vă va părăsi. Multă vreme Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără preot care să înveţe pe oameni şi fără Lege. Dar în mijlocul strâmtorării lor s-au întors la Domnul Dumnezeul lui Israel, L-au căutat şi L-au găsit. În vremurile acelea nu era linişte pentru cei ce se duceau şi veneau, căci erau mari tulburări printre toţi locuitorii ţării; un popor se bătea împotriva altui popor, o cetate, împotriva altei cetăţi, pentru că Dumnezeu le tulbura cu tot felul de strâmtorări: voi, dar, întăriţi-vă şi nu lăsaţi să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.”[34] Aceasta a fost o proorocie de încurajare pentru popor.
„Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levitul, dintre fiii lui Asaf. Şi Iahaziel a zis: „Ascultaţi, tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim, şi tu, împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţumi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.”[35] În aceste versete poporul primește o altă încurajare din partea Domnului.
„Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s-a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: „Pentru ce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentru că aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi.” Şi au uneltit împotriva lui şi l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului.”[36] Zaharia a primit îndrăzneală prin Duhul Sfânt pentru că a dezvăluit păcatul poporului. De aceea poporul s-a răsculat împotriva lui și l-a ucis. Plinătatea Duhului Sfânt scoate afară păcatul din inima omului pentru a aduce pocăință. De multe ori reacția oamenilor în fața cuvântului din partea Domnului nu este un corectă, de ascultare, ci una de împotrivire.
Neemia face un rezumat al scopului pentru care Dumnezeu trimisese proorocii Săi spunând: „Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i facă înţelepţi; n-ai îndepărtat mâna Ta de la gura lor şi le-ai dat apă să-şi potolească setea.”[37] I-ai îngăduit astfel mulţi ani, le-ai dat înştiinţări prin Duhul Tău, prin proroci, şi tot n-au luat aminte.”[38]
Istoria Duhului Sfânt în Vechiul Testament se finalizează cu promisiunea Domnului că va trimite Duhul Sfânt peste poporul Israel în vremea necazului, dar și peste toate neamurile care vor crede în El. Israelul este lipsit acum de Duhul Domnului, dar la vremea mai dinainte hotărâtă Domnul îi va cerceta din nou și va pune în ei Duhul Lui: „Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele, şi turmele vor paşte, până când se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustiul se va preface în pământ, şi pometul va fi privit ca o pădure.”[39] „Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut şi întocmit, şi care de la naşterea ta este sprijinul tău: „Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu pe care l-am ales. Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri, pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea Mea, peste odraslele tale, şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pâraiele de apă.”[40] Acestea sunt unele dintre făgăduințele revărsării Duhului Sfânt peste poporul Israel în vremea necazului celui mare.
Bucuria neamurilor este că și lor le făgăduiește Domnul o revărsare a Duhului Său în vremea din urmă: „După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa vise, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea.”[41] Promisiunea Domnului este că orice om poate primi Duhul Sfânt chiar înainte de începerea necazului cel mare, dacă se pocăiește. Duhul Sfânt se coboară cu mare putere peste orice făptură chiar înainte de răpirea Bisericii la cer. Aceste lucruri se întâmplă astăzi mai ales în țările persecutate, iar vremurile de dinaintea răpirii Bisericii sunt chiar vremurile pe care noi le trăim.
Lucrarea Duhul Sfânt în Noul Testament
Duhul lui Dumnezeu este Cel care susține viața, El vine în viețile oamenilor pentru a da izbăvire și umple inima unui om pentru a-i da eliberare, pentru a-l convinge de păcat și pentru a-l trezi din starea în care se află.
Creștinismul înflăcărat este numai creștinismul plin de Duhul Sfânt. Din nefericire în zilele noastre există și foarte multă înșelare în ceea ce privește lucrarea autentică a Duhului Sfânt, pentru că diavolul vrea să falsifice lucrarea aceasta.
Prima profeție pe care a făcut-o Ioan Botezătorul este despre Domnul Isus care îi va boteza pe oameni cu Duhul Sfânt și cu foc: „dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”[42] Este profeția ultimului prooroc al Vechiului Testament. De asemenea s-a împlinit și profeția în care Ioan Botezătorul spunea că Domnul Isus este „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”[43]
La cincizeci de zile după moartea Domnului se împlinește profeția botezului cu Duhul Sfânt peste cei o sută douăzeci de ucenici ai Domnului. În acea zi Duhul Sfânt se mai pogoară și peste ceilalți trei mii de oameni care se aflau sub convingerea păcatelor. Dumnezeu lucrează acum așa cum a lucrat atunci.
Întreaga trinitate a fost prezentă la nașterea Domnului Isus: „Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.”[44] Trinitatea este reprezentată de Duhul Sfânt, de puterea Celui Preaînalt (Dumnezeu), Sfântul care se va naște – Domnul Isus. Domnul Isus a fost întrupat de la nașterea sa prin Duhul Sfânt: „Nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.”[45]
Duhul Sfânt a umplut mai multe persoane înainte de nașterea Domnului Isus. Una dintre aceste persoane este Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul: „Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.”[46] Umplerea Elisabetei cu Duhul Sfânt este imediată, nu există o umplere treptată cu Duhul Sfânt. Despre fiul ei, Ioan Botezătorul, se scrie în Evanghelia după Luca 1:15 „Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.”[47] Cei ce vor să fie prooroci ai Domnului trebuie să trăiască în curăție. Ioan a fost plin de Duhul Sfânt până la moartea sa. Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, a fost și el umplut de Duhul Sfânt: „Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.”[48]
În Ierusalim la Templu se afla acest om al lui Dumnezeu pe nume Simeon care și el era plin de Duhul Sfânt.[49] Condițiile cerute pentru ca un om să fie plin de Duhul Sfânt sunt o viață sfântă și să aibă o umblare pe calea lui Dumnezeu cu frică de El.
Domnul Isus la vârsta de doisprezece ani stătea în Templu și se întreba cu mai marii învățători ai lui Israel: „Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.”[50] Domnul Isus era plin de Duhul Sfânt, pentru că fusese zămislit prin puterea Duhului. Domnul Isus era plin de Duhul Sfânt în calitate de om.
Prima dată când ni se relatează umplerea Domnului cu Duhul Sfânt este la botezul Lui, când Ioan Botezătorul vede într-o vedenie cum Duhul Domnului se coborâse peste El în chip de porumbel. „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.”[51]
Dacă Domnul Isus înainte de începerea lucrării Sale publice a fost botezat cu Duhul Sfânt, cu atât mai mult noi oamenii avem nevoie să fim botezați cu Duhul Sfânt înainte de a intra în slujba Domnului. Tot ceea ce se face prin fire și nu prin Duhul Domnului nu va fi primit de Dumnezeu.
La vârsta de treizeci de ani leviții aveau dreptul să între în slujba de Mare Preot. Domnul Isus s-a botezat la această vârstă pentru a împlini această condiție și pentru a face slujba în locașul preasfânt. El a fost uns ca Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec și Împărat direct de Dumnezeu Însuși. De asemenea David a fost uns ca împărat la cincisprezece ani și a început domnia la treizeci de ani. Când Domnul Isus spune „lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”[52] se referă tocmai la această ungere pentru intrarea în slujbă ca și Mare Preot. El nu avea nevoie să fie uns cu sânge ca leviții pentru că Domnul venea înaintea Tatălui cu propriul sânge, așa că mai rămânea de împlinit, spălarea ritualică a leviților, prin botezul Domnului și pogorârea Duhului Sfânt, în locul untdelemnului. Marele Preot avea nevoie de aceste trei lucruri: spălarea cu apă, ungerea cu sânge și cu untdelemn.
Noi, ca și biserică a Domnului Isus, suntem și împărați și preoți în același timp: „Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!”[53] În Israel nu era posibil să fii și împărat și preot deodată. Singurul despre care se menționează că era împărat al Salemului și preot al Dumnezeului Preaînalt este Melhisedec. Domnul Isus este cel care împlinește aceste două calități, preot și împărat, iar aceste calități sunt transmise și bisericii Lui, dar, ca să fim împărați și preoți, avem nevoie de ungerea Domnului.
„Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”[54] Dumnezeu Duhul Sfânt și Ioan Botezătorul dau mărturie despre Domnul Isus. El este singurul peste care Duhul nu vine cu măsură. „Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.”[55] Este o măsură a Duhului Sfânt și fiecare primește după măsura dată de Domnul. Putem avea Duhul Sfânt, dar nu plinătatea Lui. Trebuie să stăruim în căutarea după plinătatea Duhului Sfânt, deoarece este pentru toată lumea.
Imediat după botez, Duhul Domnului Îl duce pe Domnul Isus în pustie pentru a fi ispitit: „Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile.”[56] Din momentul umplerii cu Duhul Sfânt încep adevăratele lupte deoarece atunci vom fi probați cu adevărat. Cei ce vor fi folosiți în lucrarea lui Dumnezeu vor fi testați și acest lucru este îngăduit de Dumnezeu care dă biruința. Din această ispitire Domnul Isus iese „plin de puterea Duhului”[57] Numai după ce vom trece toate probele vom putea fi apți pentru lucrare. Ucenicii au fost pregătiți de Domnul Isus timp de trei ani și jumătate pentru a intra în lucrarea de slujire.
Lucrarea de vestire a Evangheliei a Domnului Isus a fost marcată de puterea Duhului Sfânt încă de la începutul acesteia: „Dar Isus, ca Unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut; ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata.”[58] Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.[59] Cei ce vorbesc împotriva Duhului Sfânt și împotriva lucrării Sale, se împotrivesc Celui care poate aduce convingere de păcate asupra lor și se condamnă singuri prin aceasta.
„În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.”[60] Domnul Isus a dus lucrarea de mântuire până la capăt cu bucuria pe care Și-o lua din Duhul Sfânt. El nu s-a simțit împovărat cu toate că știa tot ceea ce avea să sufere pentru ca noi să primim iertarea de păcatele noastre.
Domnul Isus îi cheamă pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le dă putere să scoată afară duhurile necurate și să tămăduiască boli. Singurul care poate scoate afară dracii și care poate aduce vindecarea bolilor este Duhul Sfânt. Este posibil ca Domnul Isus să se fi rugat pentru ei prin punerea mâinilor cum a făcut și Moise și Samuel.
Ucenicii se întorc din această lucrare plini de bucurie. Lucrarea lor principală nu era exorcizarea sau vindecările, ci vestirea Evangheliei, iar Dumnezeu întărea cuvintele lor prin puterea semnelor și a minunilor. Lucrarea Duhului Sfânt este o lucrare care lasă ceva în urmă, care aduce roade pentru Dumnezeu.
„Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.” Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”[61] Cei care alcătuiesc biserica Domnului Isus vor fi biruitori, pentru că Domnul le dă putere să calce peste toată puterea vrăjmașului.
Duhul Sfânt vine ca să umple o persoană pentru a o avea cu totul pentru Sine, dar aceasta cere o predare totală astfel încât nu vom mai putea face ceea ce vrem noi. În Duhul Sfânt găsim putere pentru a putea face să moară faptele firii pământești, El ne transformă viețile, ne face făpturi noi cu râvnă pentru Dumnezeu, pentru rugăciune, pentru cântare, pentru Cuvânt, pentru vestirea Evangheliei, iar tot ceea ce era firesc înlăuntrul nostru este înlocuit cu fapte de sfințenie prin lucrarea Duhului Sfânt.
Duhul Sfânt ne dă alt scop în viață, și acesta este Isus Hristos. Un creștin plin de Duhul Sfânt nu se mai chinuie să ducă o viață de biruință, ci din inima lui ies râuri de apă vie pentru că Dumnezeu lucrează asupra interiorului omului, dându-i o inimă și o minte nouă.
Trebuie să ne sfințim și să ne curățim tot timpul vieții noastre pentru a putea fi umpluți cu Duhul Sfânt. Când Duhul Sfânt este în noi Evanghelia va fi vestită cu putere și Duhul Domnului ne va face martori ai puterii Sale.
Cel care trimite Duhul Sfânt este Domnul Isus: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.”[62] După o pocăință autentică Domnul îl va boteza pe cel care se încrede în puterea Duhul Lui, noi trebuie numai să așteptăm împlinirea făgăduințelor Sale. Domnul este Cel care mijlocește pentru coborârea Duhului Sfânt peste noi, iar Duhul Sfânt ne învață cum să ne rugăm și mărturisește despre Domnul Isus și proslăvește jertfa Lui.[63]
„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.”[64] Cu toții avem nevoie de călăuzire din partea Duhului Sfânt. Dacă trăim o viață curată, El ne poate călăuzi personal. În același timp Duhul Sfânt este Cel care ne mângâie în vremuri de suferință și de necazuri când simțim că nu putem depăși singuri anumite situații. „Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.”[65] În viața noastră vor veni momente dificile pe care le vom putea depăși numai cu ajutorul Duhului Sfânt care ne va mângâia în aceste vremuri. Durerea este un lucru obișnuit în viață, dar dacă trecem prin aceste momente singuri ne va fi foarte greu. Persoana care trăiește călăuzită de Duhul Sfânt va experimenta în aceste momente grele lucrarea de mângâiere a Duhului Domnului.
„În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”[66] Domnul Isus își împlinește făgăduința și suflă Duh Sfânt peste ucenici, dându-le putere și întărindu-i.
„Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”[67] În aceste versete Domnul Isus vorbește despre plinătatea Duhului Sfânt pe care urmau să o primească la Rusalii. După ce toți ucenicii au fost botezați cu Duhul Sfânt, aceștia au devenit neînfricați, nu mai stăteau în casă cu ușile închise, ci acum vesteau moartea și învierea Domnului Isus cu puterea Duhului Sfânt.
Tot ceea ce trebuie să facem este să stăruim în cererile noastre, să însetăm după Duhul Sfânt și să așteptăm ca El să trimită făgăduința Lui peste noi.[68] În același timp trebuie să cerem cu motivația corectă pentru a putea primi acest dar nemeritat din partea lui Dumnezeu. Trebuie să ne dorim ca Numele Domnului să fie cinstit și ca oamenii care nu-L cunosc pe Domnul să fie atinși de Evanghelia Lui. Domnul Isus dorește ca biserica Lui să fie în starea de clocot în așteptarea venirii Sale, iar această stare o putem avea numai dacă avem plinătatea Duhului Său în inimile noastre.
Lucrarea Duhul Sfânt în Faptele Apostolilor și Epistole
Cuvântul lui Dumnezeu nu este relativ ci este adevărat și se împlinește în totul. Făgăduințele lui Dumnezeu au fost atât pentru cei care au trăit pe vremea apostolilor, cât și pentru noi cei de astăzi: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”[69] Umplerea cu Duhul Sfânt este un proces continuu care se poate repeta de mai multe ori în viața de credință.
Domnul Isus în cartea Faptele Apostolilor le spusese ucenicilor să rămână în cetate până când vor primi o putere de sus, deoarece înainte de a ieși în lucrarea de evanghelizare aveau nevoie de umplerea Duhului Sfânt. Evanghelia vestită doar cu vorbe nu va avea niciun efect asupra celorlalți pentru că diferența o face prezența Duhul Sfânt.
„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.” Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”[70] Aceasta era o manifestare supranaturală a Duhului Sfânt, deoarece ei vesteau Evanghelia în limbi necunoscute de ei până atunci. Acesta este un prim aspect al umplerii cu Duhul Sfânt, și anume că El ne dă o limbă nouă cu care să putem vesti altora Evanghelia Domnului Isus. Un alt aspect al vorbirii în limbi este zidirea sufletească a credinciosului prin rugăciune, în singurătate cu Dumnezeu, și al prorociei atunci când se vorbește în altă limbă necunoscută în biserică cu condiția să fie și un alt credincios care să aibă darul de traducere a acelei limbi.
În momentul în care Duhul Domnului va veni peste o persoană aceasta va provoca una din două lucruri: ori va provoca uimire celor care îl cunoșteau ori va provoca batjocură și împotrivire. „Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!” Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele! Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise!”[71] Unele persoane se vor pocăi, dar altele se vor împietri și vor batjocori lucrarea Duhului Sfânt. Cei care au rămas uimiți au fost în jur de trei mii de oameni, dar cei care au batjocorit lucrarea erau probabil din rândul sutelor de mii de oameni religioși din Ierusalim. Întotdeauna vor fi mai mulți cei care vor batjocori lucrarea Duhului Sfânt decât cei care o vor accepta.
Duhul Sfânt se manifestă diferit în lucrarea Lui de umplere a credincioșilor, de aceea oamenii nu vor fi întotdeauna de acord cu manifestarea Sa supranaturală. Oamenii plini de Duhul Sfânt se vor ruga cu foc, vor cânta cu foc, vor trăi cu foc, dar vor fi și prigoniți în special de creștinii cu inimile împărțite pentru că în Biblie este scris că „toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.”[72]
Când s-a coborât Duhul Sfânt peste ucenicii Domnului, toți au ieșit din orice tipar religios pentru că Duhul Sfânt le-a schimbat viețile pe deplin. Ei nu se mai duceau la Templu pentru a se ruga și pentru a deschide sulul Legii, ci pentru a vesti, prin Duhul Sfânt, Evanghelia.
Făgăduința Duhului Sfânt era pentru toți oamenii, deoarece în afară de apostolii care stăteau și stăruiau în rugăciune mai erau și o sută opt persoane care făceau același lucru și care au primit umplerea cu Duhul Sfânt în același timp. Din această cauză este total exclusă ideea anumitor persoane care afirmă că Duhul Sfânt era făgăduit numai apostolilor Domnului.
Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim și, când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei și toţi stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui[73]. În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.”[74]
Din aceste versete aflăm că atât bărbații, cât și femeile au vestit Evanghelia în ziua în care au fost umpluți de Duhul Sfânt. Vestea bună a Evangheliei Domnului Isus trebuie dusă mai departe de toți oamenii care vorbesc prin puterea Duhului Sfânt. Trebuie ca toți oamenii să ceară plinătatea Duhului Sfânt și să caute umplerea cu Duhul Sfânt. Când motivația inimilor noastre este cea corectă, Duhul Sfânt va atinge aceea persoană, pentru că singurul scop pentru care El umple viața unui om este pentru slava Domnului Isus. Duhul Sfânt este Cel care Îl glorifică pe Domnul Isus prin viața unui om.
Trebuie ca noi toți să răscumpărăm timpul pierdut ca viețile noastre să reflecte persoana Domnului Isus în toate aspectele ei, iar Duhul Sfânt este Cel care ne dă curaj și îndrăzneală, așa cum a făcut și cu ucenicii care mai înainte se lepădaseră de Domnul și Îl lăsaseră singur, dar care, după aceea, erau dispuși să moară mai degrabă decât să nu mai vestească Evanghelia.
Dumnezeu are în vedere pe cei care nu cunosc Evanghelia Fiului Său și, de aceea, botează oamenii cu Duhul Sfânt pentru ca orice cuvânt rostit de ei să aibă putere și autoritate ca oamenii să rămână străpunși în inimă când ascultă. Sunt persoane care fac din botezul cu Duhul Sfânt un scop în sine, iar nu unul pentru folosul celorlalți, dar, în realitate, Duhul Sfânt vine pentru a da slavă Domnului și pentru a-i face pe creștini roditori. Oamenii vor să vadă autenticitatea lucrării Duhului Sfânt, nu înșelarea în care trăiesc cei mai mulți, dar care nu se deosebesc cu nimic de cei din lume. Duhul Sfânt transformă viața unui om atât de mult încât cei care îl cunoscuseră mai înainte rămân uimiți de schimbarea radicală pe care o văd cu ochii lor. Numai cei care își predau viața cu totul pentru Domnul au parte de lucrarea Duhului Sfânt, pentru că El vine să locuiască în oameni care nu mai fac ceea ce voiesc.
Dumnezeu Își ridică o biserică curată care va termina lucrarea Domnului Isus în putere și în slavă. Biserica Domnului Isus este biruitoare și nu va sfârși în ocară. El își cheamă oamenii la trezire, acesta fiind primul pas în vederea umplerii cu Duhul Sfânt. Mai întâi de a cere Duhul Sfânt persoana care trăiește în starea de căldicel trebuie să se pocăiască și să plângă înaintea Domnului pentru acest păcat. Domnul Isus a trăit tot timpul pentru noi, s-a predat cu totul suferind moartea pe cruce, de aceea și noi trebuie să Îi urmăm exemplul.
După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”.[75] Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l facem înainte ca să putem fi botezați cu Duhul Sfânt. Fără o pocăință din inimă Domnul nu va trimite ploaia binecuvântată peste inimile noastre. Trebuie să ne doară răceala noastră față de El și nepăsarea în care am trăit, să ne doară că nu am știut să spunem ca și David: „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!”[76] Trezirea se face numai prin pocăință. Răspunderea pentru starea de cădere a poporului nostru o au toți creștinii care nu au trăit ca primii ucenici. Dacă am fi fost o mie de creștini plini de Duhul Sfânt lucrurile ar fi stat cu totul altfel în țara noastră. De aceea, pentru că această realitate nu există, trebuie să ne pocăim atât personal cât și împreună, ca biserică.
Chemarea Domnului la sfințire și la trezire trebuie să ne onoreze pe toți. Nu trebuie să-L convingem pe Domnul să trimită Duhul Sfânt peste noi pentru că asta este ceea ce El dorește să facă, dar pentru acest lucru este nevoie de pocăință. Sunt credincioși care au interpretat stăruința după Duhul Sfânt în mod eronat, pentru că noi nu trebuie să strigăm cu glas tare, cum făceau preoții lui Baal, după Duhul Sfânt, ci, dacă inimile noastre sunt curate și tânjim după mai mult din ceea ce este El, putem cere cu încredere ca făgăduința Lui să vină în viețile noastre.
După momentul pocăinței „veţi primi darul Sfântului Duh”.[77] Certitudinea că acești oameni cărora le vorbea Petru au primit darul Duhului Sfânt rezultă clar din textul Scripturii: „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.”[78]
Toate aceste lucruri indicau semnalmentele unei vieți total schimbate, erau semnele unor oameni care Îl căutau pe Dumnezeu cu toată inima lor și care stăruiau în sfințenie. Acești oameni lucrau în fiecare zi, dar cu toate acestea erau nelipsiți de la părtășiile frățești și de la vestirea Evangheliei. Toți se duceau să vestească Evanghelia fără să-și găsească scuze pentru că aceste îndemnuri puternice veneau dinlăuntrul lor. Între ei domnea bucuria și curăția de inimă care se producea numai prin Duhul Sfânt.
În capitolul 4 din Faptele Apostolilor ucenicii Domnului cer putere și îndrăzneală pentru a vesti Evanghelia în timp de prigoană, iar Dumnezeu ascultă rugăciunea lor și toți sunt umpluți de Duhul Sfânt ca El să fie slăvit.
Lucrarea Duhul Sfânt în viața credinciosului
Prima lucrare a Duhului Sfânt în viața unui om este pentru a-l umple cu El. A doua lucrare a Duhului Sfânt este aceea de a ne da putere pentru vestirea Evangheliei. La Cincizecime Petru nu a făcut nicio minune, dar, cu toate acestea, aproximativ trei mii de oamenii au crezut Evanghelia. Pavel spune același lucru în epistola lui către Corinteni: „ ...învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.”[79] Pavel nu încerca să înduplece pe nimeni, nu încerca să convingă pe nimeni de nimic pentru că Cel care aduce convingere de păcat asupra oamenilor este numai Duhul Sfânt. Evanghelia trebuie vestită cât mai simplu și mai pe înțelesul oamenilor, dar nu trebuie să încercăm noi să-i convingem că păcatul le face rău, ci trebuie să lăsăm ca Duhul Lui să aducă frământare și apăsare pentru păcatele săvârșite. Lucrul pe care trebuie să-l facem noi este să stăm drepți în fața oamenilor pentru a vesti Evanghelia cu puterea lui Dumnezeu.
Metoda prin care Biserica Domnului creștea și se înmulțea era prin lucrarea Duhului Sfânt și prin sfințirea în care trăia fiecare creștin: „Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.”[80] Domnul este Cel care adaugă la numărul bisericii pe cei care trebuie să fie mântuiți. Lucrarea Duhului Sfânt este roditoare și aduce creșterea Bisericii, pentru că toți vesteau Evanghelia prin puterea Duhului Sfânt: „Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.”[81] În zilele noastre este nevoie de aceeași Evanghelie plină de puterea Duhului Sfânt.
A treia lucrare a Duhului Sfânt este cea pentru o viață nouă izbăvită de sub puterea păcatului. „Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.”[82]
A patra lucrare a Duhului Sfânt este lucrarea de sfințire a vieții. Dacă vom umbla călăuziți de Duhul Sfânt nu vom mai împlini poftele firii pământești pentru că vom trăi o viață nouă și sfântă: „În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.”[83] Legea Duhului Sfânt ne va scăpa de tot ce este rău și păcătos în noi, iar, dacă nu suntem ținuți de puterea Duhului Sfânt, ne vom prăbuși în păcate și pofte rele.
„Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.”[84] Dacă nu facem ca faptele firii să moară vom pieri, iar omul firesc va ajunge într-un loc de pierzare veșnică. Trebuie să trăim călăuziți de îndemnurile Duhului Sfânt, pentru că Duhul Sfânt ne îndeamnă numai la sfințire și la curățire. În epistola după Galateni Pavel li se adresează creștinilor, iar nu unor oameni necredincioși, așa că trebuie să luăm aminte la aceste avertizări.
În capitolele 2 și 3 din cartea Apocalipsa ni se relevă că sunt bine spiritual numai două din șapte biserici, și anume Smirna și Filadelfia, celorlalte cinci biserici Domnul le spune să se pocăiască de starea lor căzută și de păcatele lor. Biserici întregi care se așteaptă să fie golite la răpire vor constata cu stupoare că vor fi lăsate pe pământ în mare număr pentru că nu s-au pocăit de starea lor de căldicel în care trăiesc. De aceea trebuie să trăim într-o permanentă veghere ca să nu ajungem în iadul unde se vor duce diavolul cu îngerii lui. Duhul Sfânt ne sfințește progresiv, pe măsură ce rămânem în ascultare de ceea ce El ne cere să facem și să lepădăm din viețile noastre: „Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt.”[85] Duhul Domnului ne sfințește viețile ca să putem crește în asemănarea cu chipul Domnului. Sfințirea este continuă și treptată și se face zi de zi: „Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”[86] Pe măsură ce avansăm în viața de credință Domnul ne arată tot mai multe lucruri din viețile noastre la care trebuie să renunțăm treptat.
Ce-a de-a cincea lucrare a Duhului Sfânt este aceea de a da înțelepciune omului pentru a putea înțelege Scriptura: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său, căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.” [87] Lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său sunt Sfânta Scriptură și viața noastră cu Dumnezeu. Numai prin Duhul lui Dumnezeu putem ajunge să cunoaștem Sfânta Scriptură deoarece El este autorul Scripturii. Omul botezat cu Duhul Sfânt primește lumină asupra Scripturii, începe să înțeleagă Cuvântul lui Dumnezeu care i se face cunoscut prin Duhul Sfânt. Aceasta este mărturia multor persoane care au fost botezate cu Duhul Sfânt și care, imediat după acesta, au primit o lumină deosebită asupra Cuvântului. După botezul cu Duhul Sfânt oamenii vor simți sete pentru a citi din Biblie, ceea ce înainte de botez nu se întâmpla.
Cea de-a șasea lucrare a Duhului Sfânt este aceea de a ne da viață: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.”[88] Fiecare dintre noi poate experimenta împlinirea cuvintelor Domnului Isus din Evanghelia după Ioan: „Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.”[89] Cuvintele care dau viață sunt cuvintele însuflețite de Duhului Sfânt. O adunare moartă este o adunare lipsită de prezența plinătății Duhului Sfânt, pentru că slova singură omoară, dar Duhul este Cel care dă viață. Cel care a folosit Cuvântul fără Duhul Sfânt a fost diavolul când L-a ispitit pe Domnul Isus.
Cea de a șaptea lucrare a Duhul Sfânt este aceea de a aduce daruri în Biserica Domnului: „Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa!”[90] Scopul darurilor Duhului Sfânt este acela de a fi folosite spre zidirea celor din jurul nostru. Darurile Duhului Sfânt trebuie folosite împreună cu dragostea, deoarece ele lucrează împreună. Este mare nevoie de darurile Duhului Sfânt în Biserică și noi trebuie să râvnim după ele. Pavel a primit Evanghelia Domnului prin descoperire dumnezeiască cât timp a stat în singurătate cu Dumnezeu în Arabia, cel mai probabil pe muntele Sinai, muntele lui Dumnezeu: „Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească; pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.”[91] Pavel a primit revelații de la Domnul Isus, în timp ce căuta fața lui Dumnezeu despre răpirea Bisericii. Darurile Duhului Sfânt le găsim enumerate în prima epistolă a apostolului Pavei către credincioșii corinteni: „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.”[92] Alte daruri pe care le dă Duhul Domnului sunt darul de cântare cu ungere, darul ajutorării, darul mijlocirii. Toate aceste daruri duhovnicești trebuiesc folosite pentru zidirea Trupului Domnului, prin călăuzirea Sa. Toți oamenii care vor experimenta umplerea cu Duhul Sfânt vor beneficia de cel puțin un dar din partea Duhului Sfânt. Pavel a avut nenumărate daruri pe care le-a pus în slujba altora.
A opta lucrare este aceea de a ne face roditori. Copii Domnului trebuie să aducă multă roadă și roada aceasta să rămână: „v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână.”[93] Mersul la adunare nu reprezintă o roadă a Duhului Sfânt. Noi nu suntem chemați să mergem și să stăm în adunare doar pentru a asculta Cuvântul din partea Domnului, ci suntem rânduiți să mergem pentru a a duce roadă. Aici este vorba despre evanghelizare, lucrare in care putem aduce roadă prin Duhul Sfânt. În epistola către Galateni vedem care sunt roadele Duhului Sfânt în viața unui creștin: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.”[94] Fiecare creștin ar trebui să se cerceteze cu sinceritate pentru a vedea ce anume este în viața lui: dacă are roadele Duhului sau roadele firii pământești. Trebuie să venim înaintea Domnului cu pocăință dacă în viețile noastre regăsim roadele firii pământești, iar nu roadele Duhului Sfânt.
A noua lucrare a Duhului Sfânt este aceea de a ne călăuzi în tot adevărul:. „Duhul a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul acesta!” Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?”[95] În această situație Duhul Domnului l-a călăuzit pe Filip pentru lucrarea de evanghelizare. Este esențial să trăim călăuziți de Duhul Sfânt pentru a putea ști unde trebuie mers în lucrarea de evanghelizare. O altă călăuzire a Duhului este pentru misiune: „Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.”[96] În Biblie este scris că Duhul Sfânt dă călăuzire asupra învățăturii cu privire la Lege: „Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi.”[97]
A zecea lucrare pe care o face Duhul Sfânt este lucrarea de judecată printre credincioși dar și printre cei care se împotrivesc Cuvântului Domnului. Acolo unde Trupul Domnului este viu, Dumnezeu face judecată prin Duhul Sfânt. Un exemplu în acest sens este Anania și Safira care au fost judecați prin moarte[98]. O altă judecată pe care a făcut-o Duhul Sfânt este aceea a lui Elima vrăjitorul care se împotrivea lucrării Sale: „Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână.”[99] Aceasta a fost prima minune săvârșită de Pavel, o judecată prin Duhul Sfânt. Judecata Domnului se aplică și celor care iau cina Sa în chip nevrednic, trăind în păcate.
A unsprezecea lucrare a Duhului Sfânt este aceea de a pune oamenii în slujire. Din nefericire în zilele noastre oamenii au nesocotit această poruncă a Domnului și își dau singuri învățători care să le gâdile urechile cu vorbiri dulci și înșelătoare. Acest fapt se datorează lipsei prezenței Duhului Domnului din acea biserică: „Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.”[100] Dacă ne abatem de la Scriptură vom face lucrurile din fire și vor apărea tot felul de probleme în biserică, cum ar fi dezbinările și certurile. Oamenii care sunt păstori peste biserici sunt responsabili de sufletele celor cărora le dau învățătură. Duhul Sfânt este Cel care alege oamenii pentru misiune. Nimeni nu trebuie să plece în misiune din dorința firii lui, ci numai dacă este trimis de Duhul Sfânt. Lipsa roadelor în misiunile care se fac se datorează faptului că acei oameni nu au fost trimiși de Duhul Domnului.
A doisprezecea lucrare a Duhului Sfânt este aceea de a da creștinilor lumină asupra viitorului. Un exemplu este proorocul Noului Testament Agab care a proorocit o mare foamete și proorocia lui s-a împlinit. Omul plin de Duhul Sfânt va înțelege și proorociile din Scriptură pentru vremurile sfârșitului, pentru că Cel care i le descoperă este chiar Duhul Domnului care le-a scris. „Acolo am găsit pe ucenici şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.”[101] Aici ucenicii sunt cei care îl avertizează pe Pavel prin Duhul Sfânt să nu se ducă la Ierusalim, după aceea el va fi avertizat și de proorocul Agab[102].
Pavel este omul căruia Domnul i-a revelat multe adevăruri despre vremea sfârșitului, inclusiv taina răpirii Bisericii: „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.”[103] „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”[104] Pavel se referă în aceste versete la creștini, nu la oamenii din lume. Sunt creștini care au doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea care este Duhul Sfânt. Totuși Dumnezeu își păstrează o rămăşiţă pe care o trezește și o folosește prin Duhul Sfânt.
A treisprezecelea lucrarea a Duhul Sfânt este de a ne învăța cum să ne rugăm: „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.”[105] Omul umplut de Duhul Sfânt nu se va ruga mereu aceeași rugăciune, nu va cânta mereu aceleași cântări, ci Duhul Sfânt îi înnoiește viața zi de zi. Rugăciunea plină de putere este aceea făcută prin Duhul Sfânt, o rugăciune fierbinte și nu rezultatul minților noastre: „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt”.[106]
A paisprezecea lucrare pe care o face Duhul Sfânt este aceea de a ne întări: „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!”[107] Chiar dacă vom duce lupte în viața noastră, Duhul Sfânt ne va umple inimile de nădejde și ne va întări.
A cinsprezecea lucrare a Duhului Sfânt este aceea de a ne da înțelepciune pentru lucrurile duhovnicești: „Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.”[108] Înțelepciunea duhovnicească se capătă prin credință.
A șaptesprezecea lucrare a Duhului Sfânt este că El ne vrea să ne stăpânească în întregime, ne vrea cu gelozie pentru Sine: „Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare.”[109] Când Duhul Sfânt locuiește în noi, nu mai putem face ceea ce vrem, ci trebuie să trăim în ascultare și supunere față de El.
În al șaptesprezecelea rând, Duhul Sfânt ne unește în același Trup al Domnului:„Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.”[110] „Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.”[111] Numai Duhul Sfânt aduce unitatea între oamenii lui Dumnezeu, nu o listă de membri sau un cult anume. Unitatea nu poate fi nici fabricată și nici forțată, ci ea trebuie să fie naturală prin Duhul.
În Biblie sunt trei porunci pe care noi trebuie să le împlinim în relație cu Duhul Sfânt. Prima porunca este să fim plin de Duhul Sfânt.[112] A doua poruncă este să nu întristăm pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care am fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.[113] Pe Duhul Sfânt Îl putem întrista prin păcat, dar și prin neglijență în viața de credință. A treia poruncă este să nu stingem Duhul Sfânt.[114] Dacă stăruim în săvârșirea păcatelor, vom ajunge să stingem Duhul Sfânt. Putem doar asista la certuri în Biserică și să ajungem astfel să stingem Duhul. Dacă nu căutăm în fiecare zi lucrarea Duhului Sfânt, cercetarea Sa va lua sfârșit în noi.
Există o diferență între botezul cu Duhul Sfânt și umplerea cu Duhul Sfânt. Botezul cu Duhul Sfânt este un eveniment bine fixat în timp care are drept consecință umplerea cu Duhul Sfânt. Botezul cu Duhul Sfânt este repetitiv, dar umplerea cu Duhul Sfânt este o stare continuă în urma botezului cu Duhul Sfânt. Starea normală a creștinului este accea de a fi plin de Duhul Sfânt tot timpul. Creștinii din vremea Faptelor Apostolilor trăiau în plinătatea Duhului Sfânt zi de zi. Creștinismul lipsit de umplerea cu Duhul Sfânt este o formă de evlavie moartă, lipsită de viață și de putere.
Sunt necesar a fi îndeplinite trei condiții pentru umplerea cu Duhul Sfânt. Prima condiție este pocăința: „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”[115] Începutul relației cu Dumnezeu începe cu pocăința. Creștinul care nu trăiește în clocot pentru Domnul, trebuie să se pocăiască. Numai în urma pocăinței autentice putem cere umplerea cu Duhul Sfânt. Fiecare trebuie să-și vadă starea, să se smerească înaintea Domnului și să ceară putere pentru a fi oameni sfinți așa cum ne cere Domnul. Trezirea începe cu pocăința creștinilor care nu trăiesc o viață curată și sfântă.
A doua condiție este credința: „O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul ori prin auzirea credinţei? Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească? În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă în adevăr, e în zadar! Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?”[116] Duhul Sfânt se primește prin credință, nu prin eforturi personale.
A treia condiție este punerea mâinilor peste ucenici de către cei umpluți cu Duhul Sfânt:
- „De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu, învăţătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.”[117]
- „ Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.”[118]
- Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.”[119]
- „Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor (conducătorii Bisericii).”
- „De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.”[120]
- „Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă şi să nu te faci părtaş păcatelor altora; pe tine însuţi păzeşte-te curat.”[121] Timotei fiind și el plin de Duhul Sfânt avea dreptul să-și pună mâinile pentru altă persoană ca să fie umplută și ea de Duhul Domnului, dar cu condiția să cerceteze viața acelei persoane.
Aceasta este o învățătură de bază a Scripturii care nu trebuie trecută cu vederea. Duhul Sfânt se primește și prin punerea mâinilor, condiția principală fiind ca cel care-și pune mâinile peste o altă persoană să fie el însuși plin cu Duhul Sfânt. Oamenii ascultători și plini de dorința de a sluji Domnului cu toată inima vor cunoaște toate adevărurile Domnului și le vor trăi personal. Cei care se încăpățânează să nu accepte adevărurile Scripturii nu fac altceva decât să zădărnicească lucrarea lui Dumnezeu în ei. De aceea trebuie să fim ascultători de Cuvântul Domnului și să împlinim tot ce este scris.
[1] Geneza 1:1,2
[2] Iov 33:4
[3] Geneza 3:22
[4] Geneza 6:3
[5] Geneza 11:5-7
[6] Geneza 41:38, 39
[7] Exod 31:1-5
[8] Exod 35:34
[9] Numeri 11:16,17
[10] Numeri 11:25
[11] Numeri 11:27,29
[12] Numeri 24:2-4
[13] Numeri 27:18
[14] Deuteronom 34:9
[15] Judecători 3:10
[16] Judecători 6:34
[17] Judecători 11:29
[18] Judecători 13:25
[19] Judecători 14:6
[20] Judecători 14:19
[21] Judecători 15:14
[22] 1 Samuel 10:6-10
[23] 1 Samuel 11:5-7
[24] 1 Samuel 16:14
[25] 1 Samuel 19:20-24
[26] 1 Samuel 16:23
[27] În Psalmul 22 David primește descoperirea jertfei Domnului Isus, iar în Psalmul 50 vorbește despre judecata lui Dumnezeu. În Psalmul 110 pe care îl citează Domnul Isus este arătat foarte clar că Domnul Isus nu avea cum să fie Fiul pământesc al lui David pentru că el Îl numește „Domnul meu.”
[28] 2 Samuel 23:2
[29] Psalmul 51:11
[30] 1 Împărați 18:12
[31] 2 Împărați 2:9
[32] 2 Împărați 2:15,16
[33] 2 Împărați 5:26
[34] 2 Cronici 15:1-7
[35] 2 Cronici 20:14,15
[36] 2 Cronici 24:20,21
[37] Neemia 9:20
[38] Neemia 9:30
[39] Isaia 32:14,15
[40] Isaia 44:2-4
[41] Ioel 2:28,29
[42] Matei 3:11
[43] Ioan 1:29
[44] Luca 1:35
[45] Matei 1:20
[46] Luca 1:41
[47] Luca 1:15
[48] Luca 1:67
[49] Luca 2:25
[50] Luca 2:47
[51] Matei 3:16
[52] Matei 3:15
[53] Apocalipsa 5:10
[54] Luca 3:22
[55] Ioan 3:34
[56] Luca 4:1,2
[57] Luca 4:14.
[58] Matei 12:15-18
[59] Matei 12:28
[60] Luca 10:21
[61] Luca 10:17-20
[62] Ioan 14:16,17
[63] Ioan 15:26
[64] Ioan 16:13
[65] Ioan 16:7
[66] Ioan 20:19-22
[67] Luca 24:46-49
[68] Ioan 7:37,38
[69] Faptele Apostolilor 2:39
[70] Faptele Apostolilor 2:1-4,7-11
[71] Faptele Apostolilor 2:12-17
[72] 2 Timotei 3:12
[73] Faptele Apostolilor 1:12-14
[74] Faptele Apostolilor 2:1-4
[75] Faptele Apostolilor 2:37, 38
[76] Psalmii 18:1
[77] Faptele Apostolilor 2:38
[78] Faptele Apostolilor 2:41-47
[79] 1 Corinteni 2:4,5
[80] Faptele Apostolilor 9:31
[81] 1 Petru 1:12
[82] Galateni 5:16
[83] Romani 8:2
[84] Romani 8:12
[85] Romani 15:16
[86] 2 Corinteni 3:17,18
[87] 1 Corinteni 2:10-12
[88] Ioan 7:37-39
[89] Ioan 6:63
[90] Evrei 2:4
[91] Galateni 1:11,12
[92] 1 Corinteni 12:4-11
[93] Ioan 15:16
[94] Galateni 5:22-25
[95] Faptele Apostolilor 8:29,30
[96] Faptele Apostolilor 13:2
[97] Faptele Apostolilor 15: 28,29
[98] Faptele Apostolilor 5:5,10
[99] Faptele Apostolilor 13:9
[100] Faptele Apostolilor 20:28
[101] Faptele Apostolilor 21:4
[102] Faptele Apostolilor 21:10
[103] 1 Timotei 4:1
[104] 2 Timotei 3:1-5
[105] Romani 8:26,27
[106] Iuda1:20
[107] Romani 15:13
[108] 1 Corinteni 2:12-14
[109] Iacov 4:5,6
[110] 1Corinteni 12:13,14
[111] Efeseni 2:22
[112] Efeseni 5:18
[113] Efeseni 4:30
[114] 1 Tesaloniceni 5:19
[115] Fapte Apostolilor 2:38
[116] Galateni 3:1-5
[117] Evrei 6:1,2
[118] Faptele Apostolilor 8:14-17
[119] Faptele Apostolilor 19:1-6
[120] 2 Timotei 1:6
[121] 1 Timotei 5:22
